Aripi de Plumb

Vin sarbatorile si ca niciodata anul acesta am fost cuprinsa de magia sarbatorilor destul de devreme. Nu stiu de ce, si nici nu ma mai intreb de ce, cert e ca am mereu sentimentul ca fiecare zi e o sarbatoare. Deja imi rasuna in minte colindul copiilor infofoliti in haine groase care apar pe neasteptate la usa:). Imi revin in minte amintiri din copilaria mea cand eram atat de fericita ca mergeam cu colindul. Eram fericita cand primeam un covrig, un mar si cateva bomboane. Acum nu stiu ce anume se asteapta copii sa primeasca, de fapt stiu dar nu vreau sa stric blogul:D si nici sentimentele pe care vreau sa le transmit vorbindu-va despre sarbatorile de Craciun care pentru mine sunt absolut perfecte si mirifice. Port mereu cum mine mirosul de cozonac pufos si fierbinte care parca acum il scoate mama din cuptor. Apoi mai e si bradul care iti imprima o fericire atat de mare atunci cand incepi sa-l impodobesti. Bomboane multicolore parca abia asteapta sa vina in ajutorul nostru

Haideti sa vorbim despre respect. Oare mai exista? Eu cred ca da, insa foarte putini il afiseaza. Eu una sunt de parere ca respectul nu vine din apelativul “dumneata-dumneaei-dumneavoatra” ci din modul in care te comporti. A fi om e lucru mare in lumea in care traim, si ce ma enerveaza pe mine foarte tare e ca suntem bagati cu totii in aceiasi groapa, fie ca meritam respectul, fie ca nu. Am sa va vorbesc despre respect din punctul meu de vedere. Daca imi imbratisati opiniile sau nu, vom vedea deabia dupa ce imi veti citi blogul. Am sa va povestesc cate ceva de la locul meu de munca si desi revin cu intamplari si pilde si poate iar sunt repetitiva, eu cred ca va pot folosi. Unul dintre lucrurile care ma scoate din sarite pentru ca la modul asta a ajuns sa ma irite e un lucru pe care eu l-am invatat inca de cand eram mic copil. Acela ca atunci cand intri intr-o incapere sau intr-o institutie, saluti pe cei pe care ii intalnesti in cale. Acum cred ca sunt multi care imi impartasesc opi

De azi sunt in greva… da, sunt in greva nu va mirati. Am renuntat la rolul de salvator si de deschizator de drumuri intr-ale sfaturilor. Nu sunt eu omul care sa dea sfaturi cuiva, multi poate cred ca ma dau eu desteapta si ca le stiu eu pe toate. Ei bine chiar nu le stiu pe toate si de azi intru in greva. Poate ca multi se vor intreba de ce dintr-o data schimb foaia si trec in extrema cealalta. Ei bine pentru ca am obosit, am obosit in incercarea mea de a va face sa deschideti ochii si va destupati simturile. De azi gata, imi dau demisia din rolul de salvator si ma linistesc. Ponderez cumva miscarea asta a mea, de tip mars pentru a va ajuta sa va reveniti. Si o fac pentru binele vostru, trebuie sa imi ridic putin manuta delicata de pe voi pentru a va lasa spatiu sa rasuflati si sa va ganditi asupra vietii voastre, asupra lucrurilor pe care vi le doriti pentru voi. Pana la urma nu va fac nici un bine prin grija excesiva manifestata pentru voi, nu fac decat sa va sufoc si s

Sunt o samanta moarta, un tezaur. Sunt un arcus, cant la o muta vioara. Asa sunt eu, suferinta fara sa ma doara. Sunt o ora tarzie in noapte, sunt o floare de mai. Sunt increderea oferita de tine. Sunt culorile puternice din viata ta. Sunt apele si muntii care i-am trecut impreuna. Sunt o lumina care palpaie, cand numai exista nimic si ea e in plus...Sunt si nu sunt..sunt viata si moarte..sunt incredere. Sunt adevar si minciuna. Sunt lumina ochilor, sunt abisul din mintea ta. Sunt gratiile noptii. Sunt o pasare in vazduh...sunt...Oare de ce nu sunt? Oare asa sunt? Oare ma cunosc pe mine? Cu greu ma pot descrie...Sunt eu increderea in sine. Sunt tristete si bucurie, sunt incredere, sunt adevar, sunt multe..dar nimic...Sunt si nu sunt ...De ce nu sunt? De ce sunt? Sunt mereu. Sunt o umbra, sunt lacrimi si sange, sunt zambet, sunt mereu acelasi lucru cand vreau sa fiu..sau nu vreau sa fiu...Sunt suparare..sunt ce vrei tu sa fiu, sunt o culoare puternica, sunt o nonculoare.

Am sa incep intr-o maniera usor diferita acest blog si spun asta pentru ca atunci cand scriem un blog o facem pentru a ne exprima trairile, ceea ce simtim, vedem, experimentam. Ei bine exista un motiv pentru care scriu acest blog pentru ca voi deveni usor certareata. Acum stiu ca e un cuvant care nu suna tocmai placut insa trebuie sa faca cineva si lucrurile neplacute chiar cu riscul de a supara pe cei din jur. Sa nu se inteleaga ca imi sta in fire sa cert pe cineva insa sunt un om foarte direct. De fapt daca vorbesc de mine acesta este un lucru care ma caracterizeaza. Nu sunt omul care alege o tabara sau e de partea cuiva, eu aleg intotdeauna calea mea indiferent daca supara pe cineva sau nu. Nu sunt un caracter duplicitar, nu ma schimb dupa cum bate vantul asa ca intotdeauna daca veti vrea parerea sincera a cuiva, stiti unde sa ma gasiti:). Am inceput sa va spun ca voi fi usor “certareata” si am sa va spun si de ce fac asta. Ei bine pentru a trezi dintr-un “somn lung”

Am pus titlul acestui blog cumva inspirata si de o melodie pe care am ascultat-o azi. Nu va speriati, e o melodie foarte vesela si imediat ce am auzit-o am dat volumul mai tare si am inceput sa topai prin casa:D. Stiu care e urmatoarea intrebare pe buzele si in mintea voastra asa ca inca nu intrati in panica (asta unii dintre voi:D) si nici nu va bucurati (asta altii dintre voi:D) pentru ca nu sunt indragostita. Doar ca ascultand aceasta melodie mi-a revenit in minte ceva foarte frumos, si anume dragostea. Nu asa e de fapt dragostea?... da, dragostea e muzica, asa ne simtim atunci cand iubim, ca facem parte dintr-o melodie, ca pur si simplu sentimentul care ne-a cuprins e o melodie absolut superba pe care o purtam mereu cu noi, in mintea si in sufletele noastre. Dragostea e intradevar muzica, e sentimenul ca nimic nu mai conteaza atunci cand ai persoana aceea speciala langa tine si ca ai totul, absolut totul. Nu iti mai pasa ca nu ai bani, ca nu ai o slujba bine platita, ca

M-am gandit mult la ce voi scrie, si poate si la ce nu voi scrie, pentru ca in viata stiti si voi cum este, majoritatea lucrurilor nu le planuiesti, sunt doar menite sa se intample. Stiti ca eu mereu militez pentru a fi tu insuti intotdeauna pentru ca atunci cand planuiesti ceva, cand iti faci mii si mii de idei nu faci decat sa te afunzi mai tare si sa te pierzi in detalii fara rost iar in acest fel incetezi sa mai fi tu insuti. Poate ca e un moment in care veti parea nedumeriti pentru ca inceputul nu e foarte legat de ceea ce urmeaza sa va vorbesc. Desi nu sunt o mare fana a televizorului si cred ca nimeni nu mai este, am urmarit zilele trecute o emisiune. Recunosc nu ma pasioneaza f multe emisiuni si mai ales ca de o perioada numai lucruri total neinteresante urmaresti la televizor, si ce ma enerveaza pe mine foarte tare e faptul ca nu mai aducem in centrul atentiei valorile adevarate. Acum daca intrebi pe cineva cine a fost Mihai Eminescu credeti-ma ca nu stiu daca multi stiu sa