Aripi de Plumb

Dorul e un sentiment comun, mult prea des folosit de unii in zilele noastre. Ne e dor de o anumita mancare, de un anumit gust, ne e dor de o anumita activitate, ne e dor de un loc. Si daca irosim cuvantul dor pe atat de multe alte cuvinte reci, cum mai ramane cu acel sentiment, acel fior care iti e strigat de fiecare celula din corp? Sa o numim dorinta? Dar cum sa fie dorinta ceva ce e mai presus de verbul „a dori", ceva ce a ajuns o nevoie, asa cum apa e o necesitate. Sa nu numim capriciu sau obsesie ceva ce ne tine treji nopti intregi, ceva care ne face sa ne simtim incompleti. Daca e un simplu capriciu de ce nu putem gasi altul pentru a uita de acesta? Nu e dorinta, capriciu sau obsesie. E ceva ce te bantuie la fiece ora din zi sau din noapte, ceva ce iti tine loc de hrana si de apa, ceva ce te fascineaza atat de tare incat ti-e frica sa inchizi ochii ca sa nu ii pierzi nici un minut din farmec. Multi arunca vorbe in vant despre dor la orice pas. Spun oricarei persoana „mi-e

A cauta permanent fericirea si a o urma nu inseamna egoism. Cand suntem fericiti ne confruntam cu o stare in care simtim simultan ca putem fi generosi, altruisti, iubitori, afectivi si veseli. O persoana fericita emana un veritabil camp de fericire in jurul sau prin simpla sa prezenta. Fericirea nu trebuie sa depinda de rezolvarea unei probleme externe, deoarece a alta problema se va ivi in locul acesteia, chiar daca se va rezolva. Viata e o succesiune de probleme. Fericirea vine din interior si se dezvolta cu fiecare etapa a vietii tale. Fericirea se afla la poarta tuturor lucrurilor. Fericirea exista. Ea poate fi regasita oriunde: in iubire, in sanatate, in pace, in arta, in natura, in dragoste. Important e sa fii mereu constient ca esti fericit.

Ratacim zile si nopti in cautarea unui ideal ce depaseste de cele mai multe ori intelegerea noastra. Un ideal, pe care atunci cand il gasim, inceteaza sa ne mai ofere implinirea cea mult visata. Si cand te gandesti ca la un moment dat, reuseste sa ne incante de fapt imperfectiunea celorlalti, lucrurile care nu ne aseaza tocmai intr-o lumina favorabila. Atunci si numai atunci, cred ca putem vorbi de maturitate in adevaratul sens al cuvantului si de acceptarea faptului ca insasi omul prin natura sa nu poate fi perfect. Citeam undeva ca "perfectiunea insasi este o imperfectiune". Ce poate fi mai adevarat de atat? Pana la urma perfectiunea e un standard, un obiectiv dupa care sa te ghidezi si spre care trebuie sa tinzi. In acest fel vom ajunge la un mod echilibrat de viata si vom realiza ca noi toti suntem diferiti si valorosi prin diferentele pe care le aducem acestei lumi.

Profita de puterea de a alege ce vrei sa faci, si fa bine acest lucru. Oricat de greu ti-ar fi si oricat de multe obstacole intalnesti in cale, tot ceea ce faci trebuie sa fie corect, iar in sufletul tau sa sti ca ai dat tot ce e mai bun din tine pentru a iesi bine. Restul nu mai depinde de tine. Trebuie sa stii sa compensezi neplacerile si greul cu tot ceea ce este bun si frumos. Trebuie sa sti ca indiferent de deznodamant, tu ai fost ferm si ai facut tot ce se poate pentru a reusi. Trebuie sa sti ca dincolo de factori ce vin din exterior, importanta este calea aleasa de tine, nu cea catre care ai fost indemnata sa mergi. Si nu uita, toate vin cu rost.