SAPUNUL E SCUMP SI APA E UDA

Sub genericul exprimat mai sus mi-am inceput ziua. Desi initial se anunta o zi usor lejera pana la urma mi-am luat-o in freza :))) insa sa nu credeti ca munca imi pica greu ci din contra munca ma inobileaza. Ceea ce imi pica greu este “mirosul absolut mirific” asta in ghilimelele de riguoare cu care au tinut sa ma cadoriseasca mult pretuitii mei pacienti. Nu stiu de ce de o perioada destul de lunga oamenii au cam uitat sa se spele, chiar nu pot pricepe cat de scump este sa dai cu apa si cu sapun pe tine. Nu se mai tine cont de rusine sau de alte considerente care tin de respect. Respectul este poate prea mult si nu pot cere chiar asa o tratatie. Se spune ca multi nu sunt educati indeajuns si ca nu si-au format asa o deprindere insa oare de cata carte ai nevoie ca sa te speli. Pana si animalele sunt mai curate decat oamenii. Imi pare rau ca am ajuns sa spun o asemenea bazaconie insa pana si animalele au ajuns sa fie mai curate si mai preocupate de aspectul  lor.

Haideti sa va relatez cat mai pe scurt posibil ceea ce inseamna o zi de munca la mine la spital. La tratamentul de dimineata nici nu poti sa respiri in saloane, nimeni nu mai are deprinderea destul de comuna de a deschide geamul. Dar bine ce anume pot sa cer si eu cand marea majoritate dintre ei nici macar nu se mai spala pe maini cand merg la baie. Ce sa mai spun de deja obisnuitul tabiet de a te spala pe dinti, cer deja prea mult. La tratamentul de pranz aerul irespirabil din saloane este inlocuit de miros de salam, usturoi si tot felul de mirosuri amestecate care impreuna formeaza un “parfum Armani" :))). Iar seara aerul deja poluat din saloane te face sa te urci pe pereti si sa-ti doresti sfarsitul. Marea majoritate ne facem cruci si ne rugam sa treaca mai repede tortura. Deci, cam asta este pe scurt o zi la servici in care nu munca ne omoara ci mirosul. Degeaba vi si contraataci mirosul cu mustrarea pacientului si rugamintea deja intensa din partea noastra in care ii cerem pacientului sa mearga sa se spele. Este degeaba, ei nu si-au format aceasta deprindere pe care orice om normal la cap o are. Aceea de a face dush zilnic, de a te sapuni intens, de a te spala pe maini, pe fata, pe dinti. Ei au uitat de mult ceea ce inseamna respectul de sine. Pentru ca a te spala e poate lucrul care iti arata cat de mult te stimezi pe tine ca om. Marea majoritate au uitat de mult ceea ce inseamna respectul de sine, asta daca bineinteles stiu ce inseamna. Cer deja prea mult nu?

Imi vine in minte perioada in care ne spalam cu sapun cheia si in care nu dispuneam de asemenea resurse in ceea ce priveste sapunul si samponul insa credeti-ma eram de mii de ori mai curati si mai spalati, ca sa nu mai vorbim de ce parfum raspandeau in jur marea marjoritate dintre prietenii si cunoscutii mei. Bineinteles ca ma includ aici si pe mine, asta ca sa ma laud si eu putin, dar am ajuns intr-un moment de suprasaturatie in care lauda nu mai e de mult o lauda, ci mai degraba o certitudine. Tare mi-as dori sa se intoarca acele vremuri inapoi insa din pacate e un lucru imposibil. Poate ca blogul meu nu va rezolva mare lucru insa e un semnal de alarma pe care doresc sa il aduc in atentia tuturora. Poate ca nu mai este de mult o noutate insa cineva trebuia sa puna punctul pe i. Nu poti sa apari intr-un asemenea hal in fata medicului, a asistentei si a intregului personal de ingrijire, nu poti sa apari asa in tramvai sau in fata unui ghiseu. Treziti-va toti cei care obisnuiti sa uitati sa va spalati… eu stiu ca saracia isi spune amprenta asupra voastra insa nu trebuie sa uitati de igiena.

In incheiere mai vreau sa adaug decat atat respectul se castiga nu se cere. Va pup, aveti grija de voi:*