Stiti voi discutia aceia cu prietenii de la bloc si mai cu seama cu parinti, cand esti intrebat "cam ce ai vrea sa te faci cand vei fi mare?". Nu stiu de ce, sau cum, insa mereu am stiut in adancul sufletului meu ca voi deveni asistenta medicala. Ca eu am stiut asta nu e nimic, insa parca si cei foarte apropiati mie au stiut, pentru ca nu au tinut sa ma intrebe sau sa vina cu contraargumente impotriva meseriei alese de mine. Cert e ca asta am facut, cu sau fara aprobarea cuiva si pot sa spun ca nu regret. Nu e o meserie grea, dar nici usoara, si asta pentru ca o fac cu drag, in ciuda deselor impedimente si incercari specifice meseriei. Pana la urma cred cu tarie ca suntem ceea ce simtim, un amalgam de sentimente care ne sunt dictate atat de suflet cat si de intelect. Cumva daca va ganditi la meseria aleasa de voi, poate ca nu imi ve-ti da dreptate si imi ve-ti spune ca a fost o pura intamplare. Si poate ca, pe alocuri, am sa va aprob, insa nu uitati ca tot ce ni se intampla are un rost si o semnificatie aparte in viata noastra. Ca o intelegem, asta nu e obligatoriu, o putem intelege cand noi ca persoane atingem un anumit prag de cunoastere personala. Acest prag va pot confirma, il puteti atinge in jurul varstei de 30 si ceva de ani, cand toate lucrurile sunt vazute intr-o cu totul alta perspectiva. Una mai profunda nu-i asa? Eu zic ca da. Iar voi cu siguranta o puteti confirma. Ca tu ai ales sa fii pilot, acrobat, muncitor pe santier, inginer sau chiar doctor, totul e cumva dictat de o alegere interioara si personala deopotriva, sau de ce nu, de ceea ce a fost meseria practicata de parinti, care pentru tine a avut un anumit impact. Lasand la o parte totul, pana la urma nu poti sa faci o meserie daca nu iti place, acest lucru cred ca il poate confirma oricine. O meserie care nu iti place, nu o faci cu placere si te face la un moment dat sa renunti la ea. Este pur si simplu nula. Cunoasteti si voi cazuri in care un apropiat de-al vostru, a practicat o meserie pana intr-un anumit punct, cand manat cumva de lucrurile care ii placeau, a renuntat si s-a apucat de altceva.
In viziunea mea totul e dictat de suflet, ca vrem sa intelegem sau nu asta, va veni o vreme cand o vom face. Va pup, aveti grija de voi :* >:D<
Comentarii
Trimiteți un comentariu