Aripi de Plumb

Fiecare dimineata e un nou inceput nu credeti. Ma gandeam azi ce inseamna soarele pentru noi. Sau nu, corect ar fi sa spun ce inseamna diminetile cu soare pentru noi. Nu-i asa ca sunt unice si de o frumusete fara egal? Stiti voi, soarele imi aduce aminte de un lan de grau pe care am incercat sa il imbratisez si sa il fac al meu. Galbenul acela pur era ca o bula de aer pe care am vrut sa o sparg, sa inchid ochii si sa o las sa cada asupra mea. Sa simt galben... cum e oare sa simti galben? Nu ar fi minunat sa simti dimineata exact asa, proaspata si revigoranta, ca un lan de grau pe care iti place sa il atingi cu varful degetelor si sa dansezi in el. Am dat-o in romanticism acum. Totul e un dans la mine, chiar si viata. Dansezi prin ea si incerci fel si fel de stiluri pana ajungi la unul si nu mai vrei sa renunti la el. Stilul ala e momentul cand incepi sa te descoperi cu adevarat. Te dezbraci de tot ce te tinea pe loc si atunci esti fata in fata cu tine. Te accepti cu ceea ce inseamna

Imi doresc sa scriu, sa las cuvintele sa se scalde libere in mintea mea si apoi sa le astern undeva pe hartie sau de ce nu intr-o mica carte. Mereu am zis ca ma apuc de ea dar inca nu am facut acest pas. Ma veti intreba ce oare mai astept? Zambesc acum... ce astept? Poate ca inca mai trebuie sa imi adun gandurile. Dar nu, nu e asta. Cred ca trebuie sa ma simt libera in adevaratul sens al cuvantului, sa imi las mintea, gandurile, simturile si sufletul libere. Sa ma eliberez asa ca o melodie, un cantec pe care il ascult si fara sa stau prea mult pe ganduri, inchid ochii pentru ca el sa ma invadeze si sa ma duca intr-un dans lin, asa ca intr-un zbor. Zborul asta l-am mai simtit dar parca nu a fost niciodata de ajuns. Trebuie sa imi privesc aripile, sa le privesc si sa le las sa zboare. Imi spun "aripi de plumb" dintr-un motiv veti spune. Nu, plumbul nu ma tintuieste la pamant, ci dimpotriva imi da profunzime si ma face sa constientizez ca tot ce am trait, port cu mine in acel