TRAIESTE

Imi doresc sa scriu, sa las cuvintele sa se scalde libere in mintea mea si apoi sa le astern undeva pe hartie sau de ce nu intr-o mica carte. Mereu am zis ca ma apuc de ea dar inca nu am facut acest pas. Ma veti intreba ce oare mai astept? Zambesc acum... ce astept? Poate ca inca mai trebuie sa imi adun gandurile. Dar nu, nu e asta. Cred ca trebuie sa ma simt libera in adevaratul sens al cuvantului, sa imi las mintea, gandurile, simturile si sufletul libere. Sa ma eliberez asa ca o melodie, un cantec pe care il ascult si fara sa stau prea mult pe ganduri, inchid ochii pentru ca el sa ma invadeze si sa ma duca intr-un dans lin, asa ca intr-un zbor. Zborul asta l-am mai simtit dar parca nu a fost niciodata de ajuns. Trebuie sa imi privesc aripile, sa le privesc si sa le las sa zboare. Imi spun "aripi de plumb" dintr-un motiv veti spune. Nu, plumbul nu ma tintuieste la pamant, ci dimpotriva imi da profunzime si ma face sa constientizez ca tot ce am trait, port cu mine in acele aripi. Si ele nu numai ca ma ajuta sa zbor ci imi fac zborul mai plin de lumina, de culoare, de aer. Stiti la ce ma gandeam acum? Cumva imi multumesc mie ca mi-am permis sa gresesc si sa imi las sufletul deschis catre lume, catre suferinta si catre viata. Am ales sa traiesc si sa imi asum sa traiesc cu tot ce viata imi ofera. Inca traiesc si o voi face cu si mai multa putere si deschidere. Da, TRAIESC si o sa ma apuc si de carte. Cred ca stiu deja si titlul ei. Se va numi TRAIESTE.