Aripi de Plumb

Am recitit de curand o poveste care pe mine m-a impresionat, ciudat este ca scriu despre ea deabia acum… cred ca totul in viata se intampla cu un motiv chiar si momentele pe care le alegem sa impartasim lucruri care ne impresioneaza: Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el i-a scr

Cine ma cunoaste stie ca sunt o persoana energica si plina de viata. Intrebarea care mi se pune foarte des este: Tu nu ai momente in care cazi? Cum iti mentii echilibrul? Da, am momente in care cad, si accept ca am aceste momente, sunt constienta de ele si ma intreb intotdeauna de ce au venit in viata mea, ce s-a intamplat in starea mea de am atras asa ceva. Cum imi mentin echilibrul? Lucrez cu mine zi de zi, iar o zi pe saptamana mi-o dedic. Imi iau caietelul, imi fac temele, stau de vorba deschis cu mine, ma scutur, ma cert, daca e cazul… , apoi multumesc si apreciez fiecare moment care m-a dus sa aflu ceva nou despre mine, despre viata mea, despre nelinistile mele. De asemenea am grija cu cine interactionez si apreciez prietenii sinceri si adevarati. Evit sa mai am in jurul meu persoane negative, care se tot plang si care se complac cu viata lor. E alegerea lor, le-o respect dar atat. Am realizat ca de multe ori vroiam sa ajut persoane si cand nu mi se cerea ajutor

Ma gandeam azi, cumva privind in urma, cat de mult m-am schimbat. Ma schimb zi de zi pentru in fiecare zi descopar ceva despre mine. Acum cativa ani buni obisnuiam sa tin usa asta spre mine aproape tot timpul inchisa… si cand o deschideam nu imi placea ce vad. Asa credeam eu atunci si vina nu era nicioadata a mea ci cautam tot timpul raspunsuri in exterior. Cautam apreciere in exterior, cautam recunoastere, cautam iubire, cautam viata mea in afara mea. Viata era in mine, viata este in noi, iar exteriorul este ceea ce proiectam noi, imaginea pe care o emitem noi din interiorul nostru. Greu de inteles asta si mai ales greu de admis. Cum adica proiectez eu in exterior ceva ce nu imi place? Cum ceea ce mi se intampla negativ e responsabilitatea mea? Ei.. este 100% responsabilitatea noastra. Viata pe care o avem e a noastra si doar a noastra si putem sa facem in asa fel incat sa o traim cu adevarat. Un prim pas pe care trebuie sa il facem este sa fim recunoscatori,

“O legenda hindusa straveche vorbeste de o vreme cand toti oamenii erau zei, dar intrucat au abuzat de divinitatea lor, Brahma, stapanul lor suprem, le-a luat acest dar. Brahma a chemat trei oameni intelepti pentru a-l ajuta sa decida unde vrea sa ascunda divinitatea oamenilor, pentru ca acestia sa nu o mai gaseasca niciodata. “Haideti sa o ascundem pe cel mai inalt dintre munti”, a spus primul intelept. “Nu, oamenii sunt foarte indrazneti. Mai devreme sau mai tarziu, unul dintre ei va urca pe munte si o va descoperi. Mai bine, haideti sa o ascundem pe fundul oceanului”, a sugerat al doilea intelept. Si-au dat insa seama ca oamenii o vor descoperi si acolo. “Haideti sa o ingropam in adancul pamantului”, a spus cel de-al treilea intelept, dar nici aceasta varianta nu parea prea sigura. Dupa multe deliberari, ei au decis sa ascunda divinitatea chiar in inima/sufletul omului. “Nimeni nu se va gandi vreodata sa o caute acolo”, au exclamat ei. Si de atunci, aceast

 Off de cate ori nu ne-am intrebat unde ne-ar fi dus viata daca am fi stiut ce ne dorim, daca am fi avut puterea sa luam decizii la momentul potrivit, daca si iar daca. Insa cel mai important este ca viata de multe ori pare sa ne joace feste, insa nu e nimic altceva decat poate ignoranta noastra.. sau poate incapacitatea noastra de a invata din lectiile trecutului sau poate incapacitatea de a ne urma visele. De o anumita perioada incoace mi-am dat seama cat de mult conteaza sa reusesti sa te detasezi si sa te vezi pe tine din alt unghi. De cele mai multe ori trebuie sa facem un pas inapoi pentru a putea vedea viata noastra asa cum este ea cu adevarat. Cred ca ti s-a intamplat si tie sa privesti o fotografie si sa iti dai seama ca daca o privesti mai departe poti observa anumite lucruri, daca o privesti dintr-o parte vezi altele, daca te apropii vezi detalii pe care altfel le-ai fi neglijat. Ce ar fi daca am privi viata noastra ca pe o fotografie? De undeva di

 Am citit de curand o poveste : ” Un om a gasit un ou de vultur si l-a pus in cuibarul unei gaini de curte. Puiul de vultur a iesit din ou o data cu puii de gaina si a crescut impreuna cu ei. Toata viata lui, vulturul a facut ceea ce au facut si puii de curte, crezand ca este pui de curte. A scurmat pamantul dupa viermi si insecte. A cloncanit si a cotcodacit. Dadea din aripi si zbura un pic in aer. Anii au trecut si vulturul a imbatranit foarte tare. Intr-o zi el a vazut o pasare splendida deasupra lui, pe cerul fara nori. Aceasta plana intr-o gratioasa maretie printre curentii puternici, abia batand din aripile sale viguroase, aurii. Batranul vultur privi in sus cu veneratie: “Cine e acesta?”, a intrebat el. “Acesta e vulturul, regele pasarilor”, i-a spus vecinul sau. “El apartine Cerului. Noi apartinem Pamantului – noi suntem gaini”. Si astfel vulturul a trait si a murit ca o gaina, pentru ca asta a crezut ca este.” Oare cati dintre noi nu traim crezand c