Sufletul tau

“O legenda hindusa straveche vorbeste de o vreme cand toti oamenii erau zei, dar intrucat au abuzat de divinitatea lor, Brahma, stapanul lor suprem, le-a luat acest dar. Brahma a chemat trei oameni intelepti pentru a-l ajuta sa decida unde vrea sa ascunda divinitatea oamenilor, pentru ca acestia sa nu o mai gaseasca niciodata. “Haideti sa o ascundem pe cel mai inalt dintre munti”, a spus primul intelept. “Nu, oamenii sunt foarte indrazneti. Mai devreme sau mai tarziu, unul dintre ei va urca pe munte si o va descoperi. Mai bine, haideti sa o ascundem pe fundul oceanului”, a sugerat al doilea intelept. Si-au dat insa seama ca oamenii o vor descoperi si acolo. “Haideti sa o ingropam in adancul pamantului”, a spus cel de-al treilea intelept, dar nici aceasta varianta nu parea prea sigura. Dupa multe deliberari, ei au decis sa ascunda divinitatea chiar in inima/sufletul omului. “Nimeni nu se va gandi vreodata sa o caute acolo”, au exclamat ei. Si de atunci, aceasta a ramas ascunzatoarea divinitatii omului.
Toate raspunsurile se afla in sufletul nostru dar e ultimul loc unde cautam. Sufletul nostru este harta noastra, cu munti si vai, cu prapastii, cu cascade, cu rasete, cu dureri, cu dorinte si dezamagiri. Sufletul nostru trebuie descoperit, trebuie sa aflam de ce am ales un drum fara iesire si ce anume trebuie sa facem sa iesim din astfel de situatii.
Cautam foarte des raspunsuri exterioare la problemele noastre de suflet, desi stim ca dispunem in sufletul nostru de o intelepciune la care nu apeleam aproape niciodata. Indiferent de dificultatea cu care ne confruntam, adevarata problema este rareori aceea pe care o vedem sau o enuntam. De aici si tendinta mea de a sapa si afla ce se afla in spatele unor cuvinte, unor probleme. De cele mai multe ori decidem ca exista o serie de circumstante exterioare care ne impiedica sa fim fericiti, acestea ne impiedica sa avem relatii frumoase, sa fim respectati. Astfel ceea ce facem este sa ne innebunim prietenii si pe cei dragi cu intrebari: Ce crezi ca ar trebuie sa fac? Tu ce crezi despre situatia mea? Tu ce ai face in locul meu? etc. Atunci cand luam o decizie, ne bazam pe factori exteriori si rar intrebam intelepciunea din sufletul nostru, singura care ne poate ajuta. Ce incercam sa facem de fapt? Incercam sa CONTROLAM evenimentele din viata noastra. Daca uitam de sufletul nostru, putem doar influenta anumite evenimente, dar e ca si cand am juca un rol intr-o piesa de teatru, si dupa o vreme, desi am jucat exemplar, ne dam seama ca acel rol nu ne reprezinta, ca nu te simti bine in pielea “personajului”. Si ce faci atunci? O iei de la inceput… dar poate jucand un alt rol in loc sa fii TU si sa detii rolul principal si autentic in viata ta. Asta nu o poti face decat daca te uiti in sufletul tau unde ai raspunsurile la dilemele din viata ta, stii daca e cazul sa schimbi ceva, stii sa apreciezi si cele mai simple lucruri, vezi bucatile de puzzle care mai lipsesc din harta ta. Inca ceva, NU UITA ca in viata vei avea tendinta de a fugi de cei care iti arata drumul spre sufletul tau, de cei care te accepta neconditionat, mai ales atunci cand tu nu te poti accepta pe tine.
Eu incerc sa imi iau adio de la un rol care nu ma reprezenta. Pentru asta trebuie sa le multumesc celor care mi-au aratat drumul spre sufletul meu, oameni cu adevarat speciali si care nu m-au dezamagit niciodata.