Vreau..

 Am citit de curand o poveste :
” Un om a gasit un ou de vultur si l-a pus in cuibarul unei gaini de curte. Puiul de vultur a iesit din ou o data cu puii de gaina si a crescut impreuna cu ei.
Toata viata lui, vulturul a facut ceea ce au facut si puii de curte, crezand ca este pui de curte. A scurmat pamantul dupa viermi si insecte. A cloncanit si a cotcodacit. Dadea din aripi si zbura un pic in aer.
Anii au trecut si vulturul a imbatranit foarte tare. Intr-o zi el a vazut o pasare splendida deasupra lui, pe cerul fara nori. Aceasta plana intr-o gratioasa maretie printre curentii puternici, abia batand din aripile sale viguroase, aurii. Batranul vultur privi in sus cu veneratie: “Cine e acesta?”, a intrebat el. “Acesta e vulturul, regele pasarilor”, i-a spus vecinul sau. “El apartine Cerului. Noi apartinem Pamantului – noi suntem gaini”. Si astfel vulturul a trait si a murit ca o gaina, pentru ca asta a crezut ca este.”
Oare cati dintre noi nu traim crezand ca suntem altceva decat suntem cu adevarat? Crezand ca nu meritam sa traim viata pe care o dorim? Sau nici macar nu constientizam ca putem sa ne facem visele sa devina realitate?!
Mi s-a reprosat ca sunt prea analitica, ca ma pierd in detalii, ca vreau sa am explicatii despre tot ce simt si tot ce mi se intampla. Vreau sa stiu toate aceste lucruri pentru a nu ma complace in situatii care nu au nici un viitor dar mai ales pentru a nu face aceeasi greseala inca o data si inca o data.
Nu vreau sa fiu altceva decat sunt.
NU vreau sa aflu la batranete ca as fi putut zbura si eu n-am stiut ca am aripi.
NU vreau sa dau cu piciorul unor sanse din viata mea de frica unor suferinte ulterioare. De multe ori fericirea trebuie sa o culegem de pe marginea unei prapastii.
Nu vreau sa ajung sa imi sabotez singura fericirea pentru ca ANTICIPEZ SI PRESUPUN ca mie nu imi poate fi bine, ca persoana de langa mine ma va rani, ca nu am sa reusesc sa fac oamenii de langa mine fericiti, ca nu detin poate suficienti bani, suficienta scoala, suficienta MATURITATE.
Nu uitati: atragem in viata ceea ce gandim.
VREAU insa sa ma pot deschide si sa pot oferi sufletul meu cuiva care stie sa il aprecieze.
VREAU sa simt ca viata e construita pentru MINE, ca soarele imi zambeste.
VREAU sa fiu libera sa IUBESC tot ce ma inconjoara: un zambet de copil, o floare, un rasarit de soare.
VREAU sa ma topesc in sarutul cuiva caruia nu ii este frica sa se topeasca in sarutul meu si vrem amandoi aceleasi lucruri de la viata.
VREAU sa am curajul de a nu ma agata de trecut si de a vedea orice experienta ca pe o lectie de viata.
VREAU sa reusesc sa apreciez clipele minunate si sa merg mai departe convinsa fiind ca totul in viata se intampla cu un motiv.
M-a intrebat cineva daca eu am respect fata de mine… ei.. m-am blocat pentru ca am realizat ca eu nu stiu daca ma respect si am incercat sa gasesc o situatie in care sa simt asta.
Da, ma respect pentru ca stiu ce vreau de la viata, si mai ales pentru ca reusesc sa fiu vulnerabila si sa imi exprim deschis sentimentele. Sunt deseori ranita si dezamagita dar asta ma face mai puternica.
Cineva va aprecia asta…. si va realiza, poate, la randul lui ca se complacea sa fie altceva decat este, poate va afla ca are aripi si mai ales ca poate avea viata pe care si-o doreste.
Poate acel cineva, care va aparea in viata mea, va vrea sa zboare cu mine…