Aripi de Plumb

V-am vorbit in nenumarate randuri despre bucurie, despre incredere, despre viata, despre gandire pozitiva si despre fericire. Poate ca a sosit timpul sa schimbam cumva macazul asa ca in seara asta m-am gandit sa va vorbesc despre sacrificiu. Am ales acest subiect pentru ca in fiecare zi sacrificam cate ceva. Fie trebuie sa mergem undeva urgent si sacrificam cateva ore de soare impreuna cu familia, fie sacrificam o vacanta intr-un loc frumos pentru a merge la munca si asta pentru ca nu avem concediu sau chiar ne sacrificam sanatatea fiind nevoiti sa avem doua slujbe ca sa supravietuim. Ei bine viata noastra este un indelung sir de sacrificii fie ele voite fie ele fortate de imprejurari. Ma gandesc uneori, cam care ar fi categoriile de persoane care sacrifica cate ceva doar pentru ca nu au alta optiune. Cred ca raspunsul il cunoasteti fiecare dintre voi, nu mai e de mult o noutate faptul ca noi “oamenii obisnuiti” muncitori din greu pentru patria noastra cea mult iubita,

Inchide ochii si lasa-te cuprins de magie Deschide-ti inima si cu ajutorul ei doar priveste-ma.. Priveste-ma asa cum numai tu o poti face Priveste-mi eternitatea ce mi se scurge prin fiecare por Priveste-mi parul negru ce imi sporeste misterul Priveste-mi mainile ce tanjesc dupa atingerea ta Priveste-mi pielea pictata de razele soarelui Si ochii care vor sa te vada neincetat Priveste-mi gleznele si pasii ce pornesc mereu spre tine Priveste-mi ochii inchisi si visele ce stau mereu cu mine Sunt vise despre tine.. vise despre mine Vise despre clipele noastre impreuna Vise ce le stim doar tu si eu si-atunci... Lasa-mi mainile sa te mangaie Asa cum nu ai mai fost vreodata mangaiat Lasa-mi inima sa te iubeasca Asa cum n-ai mai fost vreodata iubit Lasa-mi buzele sa te sarute Asa cum n-ai mai fost vreodata sarutat Lasa-mi mangaierea si atingerea sa te-nsoteasca Si doar priveste-ma.. Priveste-mi chipul Priveste-mi ochii Priveste-mi zambetul

De multe ori v-am vorbit despre gandire pozitiva si despre iubirea de sine dar am realizat ca nu poti schimba modul de a gandi de azi pe maine. Invatam sa ascultam ceea ce inima ne spune insa stiu ca de cele mai multe ori ne spunem noua insine… oare cum as putea sa realizez eu asta?... sau oare cum as putea fi capabil de?... cand tot ce avem in minte in acel moment este tristetea si gandul ca te afli intr-un adevarat impas din care nu ai cum sa iesi. Din punctul meu de vedere este foarte important ca cineva drag sa iti fie alaturi si sa aiba incredere deplina in tine. Daca va aduceti bine aminte de copilarie cand mama sau tatal tau te incuraja spunandu-ti ca are incredere in tine, sau cand un profesor te felicita pentru ceea ce ai reusit sa faci la ora lui. In acel moment simteam ca zburam si ca putem realiza tot ceea ce ne propunem. Cred cu toata taria ca acesta este momentul in care invatam sa ne iubim si sa facem distinctia intre ceea ce sufletul ne spune si incuraj

Mi-am propus sa scriu din nou in aceasta seara desi sunt usor obosita insa va rog din start sa imi iertati micile greseli care poate vor aparea pe parcurs. De asemenea voi fi din nou mai acida insa este un lucru cu care deja v-ati obisnuit, asa ca nu va fi nici o surpriza:D. Am vrut doar sa va avertizez, asta ca sa nu-mi aud vorbe la proces:D. Ei bine cu subiectul din aceasta seara as vrea sa aduc in centrul atentiei un amanunt destul de important care se pare ca a ajuns sa guverneze vietile multora dintre noi. Suntem poporul care “tace si inghite” atunci cand vine vorba de a lua decizii care sunt hotaratoare pentru noi si viata noastra. Nu am sa inteleg niciodata de ce ne plecam capul si ne pastram tacerea atunci cand trebuie sa ne spunem punctul de vedere si sa spunem NU nedreptatilor. Multi se mira de ce am ajuns in aceasta situatie si cred ca nu ar mai trebui sa mire pe nimeni nepasarea si indiferenta si daca vreti un cuvant care sa exprime cel mai bine aceasta situa