PARASIM TURMA SI VA LASAM SINGURI

Mi-am propus sa scriu din nou in aceasta seara desi sunt usor obosita insa va rog din start sa imi iertati micile greseli care poate vor aparea pe parcurs. De asemenea voi fi din nou mai acida insa este un lucru cu care deja v-ati obisnuit, asa ca nu va fi nici o surpriza:D. Am vrut doar sa va avertizez, asta ca sa nu-mi aud vorbe la proces:D. Ei bine cu subiectul din aceasta seara as vrea sa aduc in centrul atentiei un amanunt destul de important care se pare ca a ajuns sa guverneze vietile multora dintre noi. Suntem poporul care “tace si inghite” atunci cand vine vorba de a lua decizii care sunt hotaratoare pentru noi si viata noastra. Nu am sa inteleg niciodata de ce ne plecam capul si ne pastram tacerea atunci cand trebuie sa ne spunem punctul de vedere si sa spunem NU nedreptatilor. Multi se mira de ce am ajuns in aceasta situatie si cred ca nu ar mai trebui sa mire pe nimeni nepasarea si indiferenta si daca vreti un cuvant care sa exprime cel mai bine aceasta situatie cred ca LASITATEA e unul dintre ele. Multi sunteti lasi si fugiti sa va ascundeti repede in barlog si asta pentru ca nu puteti sa spuneti scurt si concis ceea ce va deranjeaza. De ani de zile induram si plecam capul, traim in mizerie si ne complacem intr-o situatie care a ajuns practic fara iesire. Si asta tot din vina multora dintre voi. Sosotiti pe la colturi si in fata prietenilor ca voi aveti curaj si ca va veti spune punctul de vedere in fata nedreptatilor insa atunci cand trebuie sa actionati va retrageti si plecati capul. Ei bine doamnelor si domnilor eu am din nou un cuvant pentru asta FAPTE NU VORBE. De vorbe suntem cu totii satui, vorbim mult si facem multa zarva insa niciodata nu actionam, niciodata nu trecem la fapte. Cu totii spunem “speram sa fie mai bine” ... “poate trece ea si perioada asta”... “poate trece ea si criza”, deci o serie de “poate” care nu vad ce anume rezolva sau ce schimbare aduce in viata noastra. De ce atunci cand trebuie sa vorbiti cu totii si sa va spuneti punctul de vedere lasati la inaintare doar o singura persoana care isi spune off-ul si voi NIMIC, NIENTE, NADA, NOTHING... pe ce limba mai pot eu sa va explic ceea ce multi dintre voi faceti. Acea persoana care a vorbit e mustrata bineinteles si primeste sanctiuni iar voi va adunati ca niste “mielusei intr-o turma cumintica” si va urmati drumul impreuna, caci da, ati ajuns o turma si se pare ca turma e majoritara. Nu am sa va cer deloc iertare pentru comparatia pe care tocmai am facut-o si asta pentru ca am spus pur si simplu adevarul iar scuzele nu cred ca isi au rostul. Stiu, sunt dura in exprimare si poate ca multi vor fi lezati de randurile mele insa eu pot sa imi sustin parerea si o fac cu tarie de caracter ceea ce multora dintre voi va lipseste. Suntem condusi si ne lasam cu usurinta condusi de catre altii, am ajuns niste bieti sclavi biciuiti care fac absolut tot ce li se cere si asta pentru ca ni s-a imprimat foarte adanc in creieras ideea ca “noi oare unde sa mergem?”... “unde ne mai gasim noi oare servici?”. Din nou ma repet acum, insa NU asta e atitudinea pe care trebuie sa o adoptam in fata vicisitudinilor vietii. Nu asta e atitudinea daca ne dorim tot ceea ce este mai bun pentru noi si copii nostri. Oare ce spun ei cand isi vad parintii indurand? ... Oare cum putem noi ca parinti si deschizatori de drum pentru copii nostri sa ne plecam capul si sa ne lasam condusi de lasitate?... Cum ii puteti invata ce este acela curaj daca nici macar voi nu stiti ce inseamna.
Avem in tara asta o serie de oameni valorosi care se consuma, care se framanta si se intristeaza de fiecare data cand le sunt inselate asteptarile. E pacat si cred eu destul de dureros sa privesti dezamagirea pe chipul celor dragi, pe chipul unor suflete minunate si frumoase care merita mult mai mult decat golul si mizeria in care am ajuns sa ne zbatem. Ne miram de ce toti oamenii valorosi ai tarii noastre au ales sa plece in strainatate si asta, pentru ca nu au cum sa isi castige painea si pe langa asta sunt impinsi spre turma pe care nu au cum sa o aleaga. Va intrebati de ce?.... ei bine pentru ca au idealuri, vise, planuri frumoase de viitor iar “turma” a renuntat pur si simplu la ele, le-a ascuns intr-un colt si a devenit teleghidata. Multi spuneti ca sunteti patrioti si ca nu puteti sa va parasiti tara iar eu vin acum si va intreb... cum puteti oare sa vorbiti de iubire de tara cand sunteti chiar voi cei care le taiati aripile compatriotilor vostri obligandu-i sa aleaga alta cale sau mai degraba alta tara?
Ma gandesc acum din nou la copilarie, la cea mai frumoasa perioada din vietile fiecaruia dintre noi, atunci visam sa fiu asistenta:)... acesta a fost visul meu dintotdeauna si daca vreti, asta a fost vocatia mea. Am crescut, m-am maturizat, am facut scoala de asistente si iata-ma lucrand de aproximativ 10 ani in spital, un alt vis pe care l-am implinit, insa am ajuns si eu intr-un moment in care ma intreb oare se mai merita?.... oare se mai merita aceasta lipsa constanta de respect din partea oamenilor pe care ii ingrijesc si care poate si datorita mie s-au vindecat? Nu imi atribui laude si nici nu caut sa ma ridic in slavi pentru ca atunci cand vine vorba de ingrijirea unui bolnav o intreaga echipa face totul posibil insa eu cred ca merit sa imi fie rasplatita munca printr-un salariu decent si corect, strict pentru munca pe care o depun aici. In situatia mea sunt poate multi oameni din domenii foarte diferite de activitate care nu sunt rasplatiti cinstit si omeneste pentru munca pe care o depun. O parte din vina o atribui celor care ne conduc dar si acelora dintre voi care alegeti sa nu luati atitudine condamnandu-va atat pe voi cat si pe ceilalti la trairea vietii in interiorul unei turme si la adoptarea atitudinii in care plecarea capului este solutia. Ei bine dragii mei de azi ne rasculam:D, nu mai vrem sa fim comunisti:D si nici sa adoptam doctrina voastra. VREM SCHIMBARE, VREM CURAJ, VREM RESPECT, VREM SUSTINERE, VREM ATITUDINE. Ce-ar fi sa adoptati si voi doctrina noastra si sa intrati in grupul celor “vorbitori” caci daca nu aveti glas, atitudine si curaj VA PARASIM:D si o facem fara a ne uita in urma. Poate ca nu veti plange plecarea noastra dar o veti face mult mai tarziu cand tara asta se va duce de rapa si toti oamenii valorosi care va puteau face sa va simtiti in siguranta au plecat si ei de mult. ALEGEREA E IN MAINILE VOASTRE... CE ZICETI???
As vrea sa dedic acest blog tuturor acelora care in orice situatie isi exprima punctul de vedere si nu se lasa manipulati de marsaviile altora. Poate ca pentru o perioada ati fost constransi de situatie si a trebuit sa va zbateti in turma pe care nu ati vrut in nici un moment sa o alegeti. Stiu ca nu va e deloc usor, de aceea, vreau sa va spun si sa va rog sa nu renuntati la visele si idealurile voastre si sa va continuati drumul. Nu renuntati la lupta pentru ca in cele din urma va veni si victoria cea mult dorita. Daca simtiti asemeni mie ca nu mai e locul vostru aici, atunci deschideti-va noi drumuri pe alte meleaguri si luptati pentru implinirea viselor voastre acolo. Stiu ca va fi extrem de greu printre straini insa nu e la fel de greu si aici?... Si oare ce alegeti?... Sa bateti pasul pe loc si sa va lasati calcate in picioare principiile in tara natala sau sa fiti rasplatiti corect pentru munca depusa si implinirea viselor voastre in strainatate? Eu cred ca veti lua decizia corecta... nu pot decat sa va urez tuturor succes si sper din toata inima sa va dea Dumnezeu putere.