SACRIFICIU

V-am vorbit in nenumarate randuri despre bucurie, despre incredere, despre viata, despre gandire pozitiva si despre fericire. Poate ca a sosit timpul sa schimbam cumva macazul asa ca in seara asta m-am gandit sa va vorbesc despre sacrificiu. Am ales acest subiect pentru ca in fiecare zi sacrificam cate ceva. Fie trebuie sa mergem undeva urgent si sacrificam cateva ore de soare impreuna cu familia, fie sacrificam o vacanta intr-un loc frumos pentru a merge la munca si asta pentru ca nu avem concediu sau chiar ne sacrificam sanatatea fiind nevoiti sa avem doua slujbe ca sa supravietuim. Ei bine viata noastra este un indelung sir de sacrificii fie ele voite fie ele fortate de imprejurari. Ma gandesc uneori, cam care ar fi categoriile de persoane care sacrifica cate ceva doar pentru ca nu au alta optiune. Cred ca raspunsul il cunoasteti fiecare dintre voi, nu mai e de mult o noutate faptul ca noi “oamenii obisnuiti” muncitori din greu pentru patria noastra cea mult iubita, sacrificam cam toate lucrurile posibile. Chiar mi-as dori foarte mult ca sefii nostrii, cei care taie si spanzura sa aibe un moment de reculegere si sa se gandeasca la ce oare au sacrificat ei vreodata in viata asta. Daca si-ar face memoriile nu cred ca ar gasi un asemenea moment in intreaga lor existenta. Aaaaaaa stati asa ca ar fi unul… e momentul in care isi sacrifica angajatii si asta doar pentru a trage beneficii de pe spatele lor. Si da, atunci as putea spune ca sacrifica si ei ceva. Am fost acuzata de multe ori ca sunt prea analitica, prea directa, ca uneori prea dau din plisc pentru a-mi spune parerea sau prea fac pe mama ranitilor tinand discursuri indelungate pentru a-i ajuta pe cei din jurul meu. In acest moment imi pun o intrebare sau daca vreti va adresez intrebarea chiar voua… E un lucru rau asta?... De ce oare esti blamat ca iti spui parerea intr-un mod sincer si direct?
Am ajuns sa traim intr-o lume foarte foarte rea. Nu stiu ce alt cuvant sa gasesc pentru a exprima rautatea in care am ajuns sa ne scaldam. Deja cuvantul RAU e prea mic. Suntem in stare sa ne calcam in picioare si sa ne dam in cap si asta doar pentru a trage beneficii unii dupa altii. Am ajuns chiar la culmea rautatii crezand ca ne este permis sa facem asemenea lucruri si ca nimeni nu are nici un drept sa comenteze. Si iar va intreb acum…. Cum oare ati ajuns sa va pemiteti asemenea lucruri?... Oare cum?
Deja nu mai vorbim de mult de toleranta si intelegere, asta daca mai stie oare cineva semnificatia acestor cuvinte. Recunosc in aceste momente sunt si eu rea insa doar cu cei care cred ca in lumea in care traim totul este permis si se poate. Ei bine dragii mei nu se mai poate. Mi-am propus un obiectiv, si credeti-ma ca ma tin de el pana in momentul in care il ating. Am sa comentez si am sa-mi spun parerea de fiecare data cand mi se va da ocazia, mai ales cand stiu ca am dreptate. Nu am sa mai sacrific nici un moment de tacere mai ales atunci cand am certitudinea ca apararea are cuvantul. Daca ma gandesc acum mai bine, e chiar titlul unei carti ceea ce tocmai am spus:). Ma gandesc acum la toti cei care sunt nevoiti sa traiasca cu un salariu de mizerie si care pentru a supravietui sunt nevoiti sa isi mai ia o slujba. E cel mai greu lucru sa treci prin asemenea momente. Pentru un trai mai bun acest oameni sunt nevoiti sa isi sacrifice zi de zi sanatatea. Oare unde este dreptatea in asta cand nu poti nici macar sa traiesti decent. Nu cred ca un om obisnuit isi doreste lux, nu vrea vila cu piscina sau cine stie ce iaht ca sa traverseze atlanticul. Tot ce vrea este sa traiasca si sa fie platit decent pentru munca depusa. Credeti ca e mult?... va las pe voi sa raspundeti la aceasta intrebare.
Pentru acesti oameni greu incercati eu am un imens respect si am sa ma rog pentru ca Dumnezeu sa va dea putere. Stiu ca va e greu iar eu sincer cred ca sunteti cei mai curajosi oameni care exista pe acest pamant, voi sunteti de fapt oamenii in fata carora pot sa spun jos palaria… sunteti extraordinari.
Va pup, aveti grija de voi :*