NEJUSTIFICATA TEAMA

Asa cum am mai scris si cu alte ocazii, fiecare zi schimba ceva in modul nostru de a fi si de a gandi. In fiecare zi suntem altfel si mai descoperin cate ceva despre noi. Fie ca este vorba de noi ca fiinte umane, fie ca este vorba de temerile din noi, fie ca este vorba de bucuriile din noi . Eu as vrea sa ma leg putin de temerile noastre, si asta pentru ca am descoperit, ca de cele mai multe ori acestea sunt total nejustificate. Ne temem prea mult, planificam prea mult, ne taiem craca de sub picioare prea mult. Suna putin comic, insa din pacate creierul nostru tinde sa preia conducerea, si ne ghideaza intr-o lume care nu e tocmai a noastra. La ce bun sa planificam atata? La ce bun sa ne temem atata de niste lucruri care trebuie sa se intample, tocmai pentru a ne trece prin lupta si a ne face mai puternici. Daca ne-am lasa cu totii in bataia vantului am fi mult mai fericiti si mai increzatori in noi si am reusi chiar sa rescriem intreaga noastra poveste. Insa noi ce facem in schimb? Inventam obstacole care sunt puse in calea noastra chiar de noi, nicidecum de altii. Temerea mea cea mai mare a fost candva, ca nu ma voi ridica la nivelul asteptarilor celor dragi mie. Insa nu am realizat, decat poate mai tarziu, ca trebuia sa ma ridic la nivelul asteptarilor mele, nicidecum a celorlalti. Am reusit asta, si am ajuns la nivelul pe care mi l-am dorit, tocmai pentru ca am incetat sa ma mai tem si m-am lasat purtata in valtoarea vietii. Asa, cam fara scut si fara sabie, si nu am pierdut… nicidecum… chiar am castigat. Am castigat ceva de care depindea mult viata mea… increderea. Ce ziceti, incercam sa facem un exercitiu al mintii? Alungam teama si ne lasam gandurile libere? Eu cu siguranta asa am sa fac si am sa revin cu o noua istorioara, asta dupa ce voi vedea incotro ma indrept si ce ma asteapta pe drum. Inchei cu… traieste… zambeste… iubeste. Va pup, aveti grija de voi :* >:D<