PACEA NOASTRA INTERIOARA

Stiti, de multe ori m-am intrebat de ce nu suntem in stare sa gandim clar atunci cand avem o problema? Oare pentru ca in momentele acelea uitam sa mai fim noi, sau pentru ca nu dispunem de atentie distributiva ca sa privim in ansamblu? Nu stiu de ce, insa eu de cand ma stiu, am vazut in oameni tocmai aceasta capacitate incredibila de a fi mareti si extraordinari in momentele de criza. Intr-un fel sau altul reusim sa trecem peste aceste intamplari nefericite, le facem sa dispara cumva, si atunci parca renastem din propria cenusa ca pasarea phoenix, si luam totul ca pe o experienta din care am mai invatat ceva. Asta facem cu totii, nu doar unii dintre noi, e ca un automatism pe care il dezvoltam noi oamenii. Intotdeauna m-a fascinat capacitatea aceasta a noastra de a face lucruri marete atunci cand atingem pacea aceia interioara. Atunci cand parca timpul le aranjeaza pe toate si reusim sa ne bucuram pana si de cel mai mic lucru care ni se intampla. Acesta este momentul in care putem spune ca atingem adevarata fericire. Parca totul prinde culoare, nimic nu mai e doar alb si negru, cerul care pe atunci era de un albastru comun, dezvolta o capacitate incredibila de a trece prin toate culorile posibile, ca un curcubeu nesfarsit, iar soarele e mereu sus pe cerul nostru, mereu cald si mereu acolo sa ne mangaie cu razele sale. Pentru mine, undeva pe la varsta de 30 de ani, s-a produs declicul, daca ii pot spune asa. Dupa o experienta nefericita, asa cum ii spuneam pe atunci, am avut privilegiul sa invat si sa imi asum ceva important, de care nu cred ca am sa ma mai despart intreaga mea viata. Si anume… orice experienta, fie ea buna sau rea, e o experienta pana la urma, o lectie pe care alegi sa o inveti sau nu. Eu am invatat-o si foarte bine am facut, pentru ca acest lucru m-a ajutat sa ma cunosc pe mine cu adevarat si de ce nu, sa ating pacea mea interioara. Si sunt fericita, si stiti de ce? Nu numai pentru ca mi-am gasit jumatatea, ci si pentru ca m-am regasit pe mine. Si am reusit asta, ajutata fiind de alegerile pe care le-am facut, care mi-au redat increderea si m-au facut sa cresc in ochii mei. Ve-ti spune poate ca dau dovada de falsa modestie, insa eu sunt cu adevarat mandra de mine. In incheiere am sa spun decat atat… traieste… zambeste… iubeste. Va pup, aveti grija de voi :* >:D<