Aripi de Plumb

E o senzatie aparte cand faci ceea ce iti place si simti ca ai o menire pe acest pamant. Asta face meseria mea pentru mine si trebuie sa recunosc ca e o mandrie ca am ales sa fac ceea ce fac. Nu dau dovada de falsa modestie cand spun ca meseria mea m-a facut sa ma regasesc pe mine, m-a ajutat sa fiu eu cea plina de zambet si de viata si totodata sa am in suflet o multumire de sine. Cu fiecare zi ce trece mai invat ceva, nu atat profesional cat sufleteste. Lasand la o parte toata aceasta goana nebuna de la un pacient la altul, toate noptile nedormite, toate mesele ratate, toate problemele de sanatate, toate sarbatorile in care nu am putut sa fiu alaturi de familie, meseria mea si toti pacientii pe care i-am ingrijit mi-au oferit lectii importante, lectii fara de care viata mea nu ar mai fi la fel. La servici uit de mine cu totul si devin dintr-o data mai senina, mai luminoasa si cu un zambet mare pana la cer si inapoi J (mereu mi-a placut cum suna partea asta "mare pana la cer

V-ati gandit vreodata sa faceti un lucru care sa va aduca un moment de imensa bucurie. Nu stiu, de exemplu sa mergeti pe bicicleta asa cum o faceati in copilarie, cu vantul in fata si cu ochii plini de zambet, sa urcati pe un munte alaturi de prietenii de suflet, sau de ce nu, sa mancati seminte si ciubuc de la tiganca din colt :D. Oare de ce ne refuzam micile bucurii ale vietii? Sa fie oare teama ca cei din jur vor zari copilul din noi? Sau credeti ca nu se cade sa facem anumite lucruri doar pentru ca acum suntem titamai adultii? Hai sa fim seriosi, bucuriile pe care ar trebui sa ni le oferim, nu au nici macar o legatura cu viata de adult, ci mai degraba cu faptul ca am uitat sa fim copii. Intotdeauna am spus ca o parte din acel univers plin de culoare al copilariei, ar trebui sa il pastram in suflet, si de ce nu, sa ne permitem sa il aratam intregii lumi. Sunt persoane pentru care e mai simplu sa ascunda partea frumoasa din ei si e pacat. Motivele pentru care o fac sunt diverse, a