BUCURII

V-ati gandit vreodata sa faceti un lucru care sa va aduca un moment de imensa bucurie. Nu stiu, de exemplu sa mergeti pe bicicleta asa cum o faceati in copilarie, cu vantul in fata si cu ochii plini de zambet, sa urcati pe un munte alaturi de prietenii de suflet, sau de ce nu, sa mancati seminte si ciubuc de la tiganca din colt :D. Oare de ce ne refuzam micile bucurii ale vietii? Sa fie oare teama ca cei din jur vor zari copilul din noi? Sau credeti ca nu se cade sa facem anumite lucruri doar pentru ca acum suntem titamai adultii? Hai sa fim seriosi, bucuriile pe care ar trebui sa ni le oferim, nu au nici macar o legatura cu viata de adult, ci mai degraba cu faptul ca am uitat sa fim copii. Intotdeauna am spus ca o parte din acel univers plin de culoare al copilariei, ar trebui sa il pastram in suflet, si de ce nu, sa ne permitem sa il aratam intregii lumi. Sunt persoane pentru care e mai simplu sa ascunda partea frumoasa din ei si e pacat. Motivele pentru care o fac sunt diverse, asa ca nu voi insista asupra lor acum, pentru ca pierdem esenta. Hai sa nu mai tinem cont de atatea norme si reguli, pana la urma si acestea sunt facute sa fie incalcate, si hai sa facem ceea ce simtim, ceea ce in adancul sufletului nostru e permis. Sufletul trebuie sa fie lasat liber, simturile ascutite iar bucuria sa iasa prin fiecare por. Haideti sa fim copii. Eu azi, maine si poimaine sunt copil si vreau sa cred ca lumea e a mea. Voi ce faceti azi?