PARTE DIN MINE

E o senzatie aparte cand faci ceea ce iti place si simti ca ai o menire pe acest pamant. Asta face meseria mea pentru mine si trebuie sa recunosc ca e o mandrie ca am ales sa fac ceea ce fac. Nu dau dovada de falsa modestie cand spun ca meseria mea m-a facut sa ma regasesc pe mine, m-a ajutat sa fiu eu cea plina de zambet si de viata si totodata sa am in suflet o multumire de sine. Cu fiecare zi ce trece mai invat ceva, nu atat profesional cat sufleteste. Lasand la o parte toata aceasta goana nebuna de la un pacient la altul, toate noptile nedormite, toate mesele ratate, toate problemele de sanatate, toate sarbatorile in care nu am putut sa fiu alaturi de familie, meseria mea si toti pacientii pe care i-am ingrijit mi-au oferit lectii importante, lectii fara de care viata mea nu ar mai fi la fel. La servici uit de mine cu totul si devin dintr-o data mai senina, mai luminoasa si cu un zambet mare pana la cer si inapoi J (mereu mi-a placut cum suna partea asta "mare pana la cer si inapoi"J ). Lasand gluma la o parte, nu regret nici un moment ca am ales sa fac asta si imi multumesc mie insami, ca am ales cu sufletul, ca nu m-au speriat sub nici o forma momentele grele prin care am trecut alaturi de pacientii mei, si ca mai presus de toate nu m-am dat batuta si am facut totul sa le alin suferinta. Pentru unii am reusit, pentru altii a ales Dumnezeu. Si poate ca nu sunt nimic mai mult decat o simpla asistenta, o asistenta care nu iese cu nimic in evidenta. Ce ma defineste e meseria mea, iar in ea ma regasesc pe mine de fiecare data. Tot respectul pentru toti asistentii medicali, pentru unii nu reprezentam nimic, pentru altii suntem totul.