Speranta este ea insasi un soi de fericire si, poate principala fericire
pe care aceasta lume o ofera. Speranta este, dupa parerea mea, singurul
lucru care ne da puterea de a merge mai departe. De fapt, nu. Mint. Mai
sunt si altele. Credinta, dragostea…Si totusi, flacara sperantei arde
in fiecare dintre noi. Ne trezim si adormim cu ea in gand. Ne agatam de
ea. O pierdem, apoi o regasim, dar, niciodata nu renuntam la ea. Oricat
de bine sau de greu ne-ar fi, atunci cand nu o mai avem, nu mai avem
nimic. Infernul incepe acolo unde ea nu mai este. E o vorba care spune
ca a spera, este ca si cum ai pune deoparte bani albi pentru zile negre.
Este o investitie, fara dobanda, dar, ca si dragostea, care merita
facuta. Fara credinta, dragoste si speranta, omul nu poate trai, nu
poate privi inainte. Speranta este stalpul nostru de nadejde in vremuri
de durere, de dezamagire, de infrangere sufleteasca. Traim cu credinta,
murim cu speranta. Din sperante se construiesc fapte de viata.
Poate speram sa avem putina liniste in jurul nostru, putina pace
interioara, mai mult timp pentru noi, mai putina graba. Si asta ne da
putere sa trecem cu bine de fiecare zi de lucru. Intotdeauna mi-am spus
mie si tuturor celor dragi: sa nu lasam niciodata flacara sperantei sa
se stinga. Chiar daca acea flacara abia mai palpaie, sa avem grija de
ea. Am scris acest blog pentru prietena mea de suflet care trece prin
momente grele. Inchei aici cu un citat care cred ca spune totul: “Nu
lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o
pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare”.
Va pup, aveti grija de voi:*>:d<
Comentarii
Trimiteți un comentariu