SUFERINTA CALEA SPRE EVOLUTIE
Privesc zi de zi suferinta pe chipurile oamenilor si nu ma pot opri sa nu ma gandesc la faptul ca suferintele sufletesti sunt de fapt mai grele si mai intense decat suferintele fizice. Este uimitor sa vezi cu ce forta lupta pentru viata oamenii cu boli extrem de grave. Nu e zi in care sa nu ma uimeasca puterea de care dam dovada in fata dramelor, care fie ca ne dorim sau nu, fac parte din viata.
Cred cu tarie ca sufletul nostru este poate cea mai fragila parte din noi. Din suflet vine curajul de care avem nevoie in fata incercarilor vietii si tot din el vin momentele in care ne dorim sa nu mai existam. In momente de cumpana incercam sa gasim explicatii existentei noastre si nu realizam ca de fapt cea mai mare comoara a noastra este sufletul.
A fi ranit, a suferi, este poate ceva firesc, suferinta face parte din existentele noastre inca din cele mai vechi timpuri. Ea este poate singura care ne ajuta sa evoluam, sa ne maturizam si sa crestem ca fiinte umane. Eu sunt de parere ca fara aceste incercari la care ne supune viata nu am simti ca traim cu adevarat. Este drept ca unii sufera mai mult decat altii insa ganditi-va care sunt de fapt diferentele care va deosebesc.
Marea noastra calitate ca fiinte umane consta tocmai in acest liber arbitru si mai cu seama in faptul ca alegem intotdeauna sa luptam pana la capat. Indiferent de problemele pe care le avem, indiferent de suferintele la care am fost supusi, cu totii vom alege sa ne “lingem ranile” “sa ne ridicam” si sa o luam de la capat. Motorul care alimenteaza toata puterea de care dam dovada este sufletul nostru, dar este cel de care uitam cel mai adesea. De ce oare uitam nu cred ca as putea spune, desi motive sunt cu siguranta destule. Importanta este calea care ne duce spre adevar si nu motivele pe care le gasim spre a ajunge la acesta.
Pe viitor eu cred ca ar trebui sa fim mai aproape de sufletele noastre si sa ne deschidem, este singura cale catre vindecare si catre evolutie. Inchei aici nu inaintea cuvintelor cu care deja v-am obisnuit... va pup, aveti grija de voi:*>:d<
Cred cu tarie ca sufletul nostru este poate cea mai fragila parte din noi. Din suflet vine curajul de care avem nevoie in fata incercarilor vietii si tot din el vin momentele in care ne dorim sa nu mai existam. In momente de cumpana incercam sa gasim explicatii existentei noastre si nu realizam ca de fapt cea mai mare comoara a noastra este sufletul.
A fi ranit, a suferi, este poate ceva firesc, suferinta face parte din existentele noastre inca din cele mai vechi timpuri. Ea este poate singura care ne ajuta sa evoluam, sa ne maturizam si sa crestem ca fiinte umane. Eu sunt de parere ca fara aceste incercari la care ne supune viata nu am simti ca traim cu adevarat. Este drept ca unii sufera mai mult decat altii insa ganditi-va care sunt de fapt diferentele care va deosebesc.
Marea noastra calitate ca fiinte umane consta tocmai in acest liber arbitru si mai cu seama in faptul ca alegem intotdeauna sa luptam pana la capat. Indiferent de problemele pe care le avem, indiferent de suferintele la care am fost supusi, cu totii vom alege sa ne “lingem ranile” “sa ne ridicam” si sa o luam de la capat. Motorul care alimenteaza toata puterea de care dam dovada este sufletul nostru, dar este cel de care uitam cel mai adesea. De ce oare uitam nu cred ca as putea spune, desi motive sunt cu siguranta destule. Importanta este calea care ne duce spre adevar si nu motivele pe care le gasim spre a ajunge la acesta.
Pe viitor eu cred ca ar trebui sa fim mai aproape de sufletele noastre si sa ne deschidem, este singura cale catre vindecare si catre evolutie. Inchei aici nu inaintea cuvintelor cu care deja v-am obisnuit... va pup, aveti grija de voi:*>:d<
Comentarii
Trimiteți un comentariu