Aripi de Plumb

Cautam finaluri fericite, atingerea de rezultate care sa aduca bucurie, implinire, prosperitate, abundenta, dragoste si pace. Tot ceea ce ne dorim este, asa cum am citit in basme, “sa traim fericiti pana la adanci batraneti”. Cateodata, insa, finalul fericit pe care il cerem nu ne face fericiti cu adevarat. Atunci incepem sa ne punem intrebarea “de ce?”. De fapt, s-ar putea sa ne faca sa ne simtim mai rau decat pana atunci. Trebuie sa trecem printr-o astfel de experienta ca sa realizam ca finalurile fericite nu sunt intotdeauna fericite si ca binecuvantarea se poate afla tocmai in a nu obtine ceea ce dorim. De multe ori, un final nefericit poate fi un nou inceput, sau, tot atat de bine, un eveniment nefericit, depinde din ce punct de vedere il privim si cum ne raportam la acesta. Si asta este o lectie pe care o avem de invatat, una care are de-a face cu atasamentul nostru fata de final. Dorim un final fericit sau dorim un final care sa ne satisfaca atasamentele, orgoliile, egoul? 

Nu fii ingrijorat daca drumul tau nu e identic cu al celorlalti. Nu fii speriat daca intampini alte piedici in calea ta decat cei de langa tine. Este nevoie de mult curaj ca sa-ti poti depasi temerile, ca sa fii tu insuti si sa nu traiesti reactionand la ceea ce le-ar placea unora. Nu vei putea niciodata sa multumesti pe altii, pentru ca de fiecare data va fi cineva nemultumit de modul in care actionezi, de felul in care iti croiesti drumul. Fii doar curajos si urmeaza-ti inima. Trebuie sa iti urmezi propria cale, indiferent care ar fi aceasta. Daca sensul vietii tale ii deranjeaza pe multi, daca actiunile pe care le faci nu sunt pe placul unora, nu fii ingrijorat, pentru ca drumul lor e altul, tu urmeaza-l pe al tau. Nu fii dezamagit, pur si simplu, drumurile voastre se despart. Cand ceilalti aleg sa plece, nu inseamna ca ai gresit tu cu ceva, nu inseamna ca esti vinovat, ci doar ca asa au ales ei pentru drumul lor. Tot ceea ce trebuie sa faci in astfel de situatii este sa le sal

Cred ca nimeni nu este pregatit pentru ceea ce vine in viata noastra ca o consecinta fireasca a alegerilor noastre, dar cu siguranta avem posibilitatea de a corecta si indrepta lucrurile si curajul de a mai alege inca o data. Sinceritatea de a ne raspunde corect la intrebari ne readuce pe drumul cel bun, drumul care ne apartine de fapt. Intotdeauna am vazut in noi acest echilibru care ne va spune care este solutia corecta. Ca este una pe care nu multi o aproba asta conteaza mai putin, important este ca tu sa fii impacat cu tine, restul e poveste. De cand ma stiu am tinut cu dintii de adevarul meu si am luptat pe masura pentru dreptatea mea. Am gresit de multe ori, dar cine nu a facut-o? Am stiut sa invat din greselile mele si mi-am mai acordat o sansa, pentru ca am stiut intotdeauna ca e una pentru care voi lupta chiar si cu morile de vant. Nu fiti asa asprii cu voi atunci cand stiti ca ati gresit, luati-o de la capat si luptati pentru ceea ce stiti ca meritati. Acum aceste sanse pe

Scormonim trecutul, in cautarea unor amintiri placute, a unor clipe uitate. Urmarim doar sa ne readucem aminte de cineva drag, de o intamplare de demult, care ne-a incalzit inimile, uitand ca traim in prezent. Trecutul s-a dus, nu mai poate fi reinviat, indiferent ce am gandi. Trecutul e o amintire, care poate avea cel mult valoare sentimentala. Si atunci, de ce, fiecare rememoreaza trecutul? De ce acesta revine obsesiv? Ne raportam mereu la trecut pentru faptele noastre de azi, fara sa realizam ca in felul acesta stopam evolutia noastra din start. Chiar daca intentiile sunt altele, prin raportarea la ceva trecut, prezentul se deformeaza, isi schimba valentele. Suntem trecatori aici. Ar trebui sa nu ne coloram clipa prezenta cu bucurie si lumina pentru ca orice obstacol apare e menit sa ne conduca mai departe, pe drumul nostru, dandu-ne o alta viziune. O viziune asupra noastra si a tot ce ne inconjoara, a scopului pe care ni l-am ales. Orice grija, suparare, tristete este ceva norm

Am invatat ca fericirea nu poate face parte din viata ta decat daca o vezi ca facand parte din tine. Oricat te stradui, totul are un inteles mult mai profund decat il vezi tu la un moment dat. Cred ca fericirea creste si o cultivi cu adevarat in interiorul sufletului tau. Aud de foarte multe ori persoane care isi propun sa fie fericite. Insa fericirea se afla cu adevarat in ele. Candva am citit ca fericirea este o stare extraordinara pe care o traiesti pentru o scurta perioada de timp si ca de multe ori tanjesti sa ajungi la ea. Dar nu realizezi ca iti epuizezi fortele pentru un lucru care se afla deja in tine. E adevarat, acest indelung zbucium pentru un trai mai bun, ne face cumva sa trecem pe planul doi fericirea, sau de multe ori tindem sa uitam de ea. Poate ca exista acolo un mic coltisor in care o asezam, pentru ca odata ce am trecut de momentul critic, sa revenim cu toata deschiderea catre ea. Cred cu tarie, ca de cele mai multe ori, pentru marea majoritate dintre noi, e nevoi

Stiti voi discutia aceia cu prietenii de la bloc si mai cu seama cu parinti, cand esti intrebat "cam ce ai vrea sa te faci cand vei fi mare?". Nu stiu de ce, sau cum, insa mereu am stiut in adancul sufletului meu ca voi deveni asistenta medicala. Ca eu am stiut asta nu e nimic, insa parca si cei foarte apropiati mie au stiut, pentru ca nu au tinut sa ma intrebe sau sa vina cu contraargumente impotriva meseriei alese de mine. Cert e ca asta am facut, cu sau fara aprobarea cuiva si pot sa spun ca nu regret. Nu e o meserie grea, dar nici usoara, si asta pentru ca o fac cu drag, in ciuda deselor impedimente si incercari specifice meseriei. Pana la urma cred cu tarie ca suntem ceea ce simtim, un amalgam de sentimente care ne sunt dictate atat de suflet cat si de intelect. Cumva daca va ganditi la meseria aleasa de voi, poate ca nu imi ve-ti da dreptate si imi ve-ti spune ca a fost o pura intamplare. Si poate ca, pe alocuri, am sa va aprob, insa nu uitati ca tot ce ni se intampla

Se spune ca cine nu trece prin greutati nu are cum sa invete lucruri importante in viata. Si asta pentru ca doar gresind poti invata, doar gresind te poti feri, doar gresind poti ajunge sa cunosti oamenii. Nu poti cunoaste fericirea daca nu atingi suferinta, o etapa esentiala in viata si totodata de neegalat, pentru ca este pragul pe care cu totii trebuie sa il atingem. Nu spun ca ne cautam suferinta, ci pur si simplu ca viata are planurile ei cu fiecare in parte. Inevitabil ajungem in situatii pe care noi le vedem fara iesire la momentul respectiv, dar care sunt o adevarata lectie. O lectie prin care ajungem sa crestem in ochii nostrii pentru ca prin ea capatam incredere. Modul in care o parcurgem este diferit pentru fiecare in parte si depinde de taria fiecaruia. Pe multi ii schimba in mai rau, pe altii in mai bine si asta pentru ca totul depinde de alegeri. Intotdeauna am spus ca viata este formata din alegeri. Ca unii le facem pe cele mai bune sau altii pe cele mai putin bune,

Ar trebui sa fim constienti de faptul ca noi ne cladim viitorul printr-un mod optimist de a gandi si totodata prin certitudinea ca fiecare experienta este o lectie de viata. Nu putem face asta decat spunandu-ne ca fiecare zi e minunata pentru ca face parte din viata noastra. Ce bine ar fi daca am constientiza ca avem clar un privilegiu prin simplu fapt ca traim. Trebuie sa adunam fel de fel de experiente, fie ele bune sau rele si sa fim recunoscatori ca le-am trait, sunt multi altii care nu au avut aceasta sansa. Stiu, recunosc ca nu este usor atunci cand treci printr-o situatie destul de neplacuta si totodata destul de grea, insa puterea sta in noi. Sau mai bine zis trebuie sa gasim puterea din noi, care cu siguranta exista, insa nu a fost exploatata indeajuns. Primim de multe ori lovituri, uneori nu ripostam, ne lasam doborati de ele si ne gandim ca am ajuns intr-o situatie fara iesire. Dar nu este chiar asa, fiecarei probleme ii putem gasi o rezolvare, fie ca prin ea am pierdut

Daca m-ar intreba cineva vreodata ce ma inspira, raspunsul cu siguranta va fi unul cat se poate de lung si cred ca as plictisi, insa tot l-as da. Ma inspira oamenii puternici, oamenii care lupta si care trec prin chinuri lungi, dar care in ciuda lor nu se dau batuti. Ma inspira curajul si obstacolele vietii care daca sunt mai grele, ofera cea mai mare perspectiva asupra vietii personale. Ma inspira susurul lung al dreptatii si al adevarului, care oricat de dureros ar fi, este spus fara menajamente si ocolisuri. Ma inspira oamenii care sunt cu adevarat oameni, prietenii adevarati care nu te uita si care iti intind o mana, atunci cand ai poate cea mai mare nevoie de ea. Ma inspira oamenii care fac din fiecare zi o bucurie si o sarbatoare, care se bucura ca traiesc si care apreciaza lucrurile marunte. Ma inspira oamenii care au descoperit zambetul, acel curcubeu multicolor care le inobileaza chipul si sufletul. Ma inspiri tu… ma inspira ea… sau poate el. Oamenii care te inspira sunt in

Cu totii avem langa noi oameni deosebiti, care fara sa stim, ne sunt alaturi, ne poarta de grija si ne traseaza directii care intr-un fel sau altul ne salveaza viata. Fara sa stie, aceste persoane se transforma involuntar in ingerii nostrii pazitori, care de cele mai multe ori renunta la sine, pentru a se dedica cu totul altor persoane. Multi ar interpreta toata aceasta “grija” ca pe ceva divin, insa nu e asa, e ceva ce trece cu mult de intelegerea noastra, si dincolo de toti si de toate,  acest lucru nu este decat iubire pura, profunzime, daruire, devotament. Nu trebuie decat sa accepti aceasta iubire in forma care ti se ofera, sa o recunosti in micile gesturi, cuvinte si fapte si sa o lasi sa ti se intample. Este admirabil modul in care “ingerii nostrii” ne intind mana si ne salveaza, parca ajutandu-ne sa ne recapatam linistea, veselia si increderea. Multi opunem rezistenta, ne indepartam si nu acceptam ajutorul nimanui (stiu despre ce e vorba, am fost si eu pe acolo) insa totul a

Pasii tai repezi te duc pe un drum pe care nu numai ca il recunosti, insa e ca si cum tu l-ai construit. Iar drumul nici nu trebuie sa fie unul usor, prefera greutatea si asprimea in detrimentul vorbelor dulci si al soaptelor inaltatoare. Care crezi ca e drumul tau catre desavarsire? Unul nu prea usor cu siguranta, de fapt pariez ca nu e unul usor. Si cum ai ajuns la el? Nicidecum cu usi deschise si cu covoare rosii la intrare. A trebuit sa te lupti pentru fiecare farama de fericire. Toata aceasta scrijelire pe pereti si tot zbuciumul, te face sa fii cu un pas inaintea altora. Si nici nu trebuie sa fii primul la sfarsitul cursei. Nicidecum… trebuie sa ajungi intr-un loc care iti aduce certitudinea ca te-ai luptat pana la ultima picatura cu obstacolele pe care, fie ca ti-ai dorit sau nu, le-ai gasit in cale. In urma lor te asigur ca vei castiga inca o cupa plina de incredere, de optimism si de bogatie sufleteasca. Drumul cu siguranta nu se va sfarsi aici, si chiar daca vei porni int

In povestea noastra, in azi-ul nostru trebuie sa se regaseasca deopotriva atat amintiri cat si impliniri ale zilei prezente. Chiar renuntarea la un vis, la o dorinta, inseamna de fapt implinirea alteia. Sa faci din clipe, zile, saptamani si chiar ani, ceva maret.. nu este imposibil ci doar o lupta continua cu tine. Pentru ca, in acest avant continuu al nostru prin viata, nu ne luptam cu alte persoane, cu imprejurari si chiar cu circumstante, ne luptam de fapt cu noi. De ce nu facem oare din aceasta lupta, o cladire ce cu greu va fi zdruncinata? Poate pentru ca ne place riscul si ne aruncam in el cu pretul propriei noastre suferinte. Dar chiar si ea e o cale de izbanda. Cine zicea ca prin suferinta construim mai mult decat distrugem, mare dreptate avea, pentru ca marile binecuvantari ale vietii sunt de fapt o sursa de neliniste, nu iti dau stabilitate si incredere. Marile binecuvantari ale vietii  vin de fapt din suferinta, doar ea te aduce mai aproape de tine si de desavarsirea prop

Un copil poate zambi foarte repede, il faci fericit aproape instantaneu. Toti eram fericiti din cauze cu totul simple dar a venit o perioada in care am inchis ochii. Si nu am facut asta pentru ca am vrut sa aruncam o privire amanuntita in interior, sa vedem cum o mai ducem cu sufletul sau cu inima, ci datorita lasitatii noastre de a vedea gradul de degradare al valorilor absolute. Ma refer la viata, la modele, la comportament, la actiune si la justificare. Am inchis ochii deoarece stiam ca mintim, si nu doream sa citim asta in ochii celuilalt. Intotdeuna se gaseste o oglinda care sa ne arate ce este cu adevarat si cum exista. Si totusi frumusetea, binele si principiile nu se pierd in totalitate… nicicand. Altfel cum s-ar explica faptul ca supravietuim atat de bine in toata aceasta mlastina, a gandurilor si emotiilor deopotriva? Soarele are o calitate deosebita, pe langa faptul ca straluceste asa de tare, are momentul lui de pasivitate, de activitate latenta cand oamenii nu-l observ

Sa crezi in vise, sa te ghidezi dupa ele sau sa mergi in cautarea lor? Candva am crezut cu totii in ele, dar am renuntat, pentru ca la un moment dat, am stat fata in fata cu realitatea vietii noastre. Reusesti sa scapi de aceasta capcana, si ghici ce?... ajungi sa crezi iar in visele la care ai renuntat pentru o scurta perioada de timp. De fapt nu renuntam niciodata la ele, le lasam acolo intr-un mic coltisor al sufletului pana cand, intr-o buna zi vom ajunge sa le implinim. Nu pe toate, ci doar unul cate unul. Cred ca niciodata nu e prea tarziu sa pornim in cautarea lor, oricat de suprarealiste ar parea, visele ne aduc mai aproape de fericire.  Iar fericirea nici nu trebuie sa dureze mult, daca pentru aceasta scurta perioada de timp, ai implinit un vis. Si chiar de pari un visator in ochii altora, accepta asta, in schimbul implinirii unui simplu vis. Va pup cu mare drag, aveti grija de voi  ♥  :* >:D<

Cu cat iti deschizi mai larg aripile sa poti zbura, cu atat mai mult, vei fi mai aproape de adevarul existentei tale. Pentru ca el e mai real si mai parte din tine ca niciodata. Dar pentru asta trebuie sa il lasi sa te descopere, sa te invaluie si sa te aduca intr-un punct in care, doar riscand il poti afla. Iar riscul nu numai ca iti da putere, dar te si mistuie deopotriva. Este ca acea combinatie de rece si cald, care simti ca iti face rau si pe care o eviti, dar care tostusi trebuie sa se intample. Pentru ca viata e atat durere cat si bucurie, un amestec de trairi si sentimente care de care mai diferite si mai rare. Cu ajutorul lor vei creste, vei invata si vei desavarsi adevarul absolut. Dar pentru asta  trebuie sa te arunci in “prapastie” pentru ca mai apoi sa revii in “glorie”. Va pup cu mare drag, aveti grija de voi  ♥  :* >:D<

Asa cum am mai scris si cu alte ocazii, fiecare zi schimba ceva in modul nostru de a fi si de a gandi. In fiecare zi suntem altfel si mai descoperin cate ceva despre noi. Fie ca este vorba de noi ca fiinte umane, fie ca este vorba de temerile din noi, fie ca este vorba de bucuriile din noi . Eu as vrea sa ma leg putin de temerile noastre, si asta pentru ca am descoperit, ca de cele mai multe ori acestea sunt total nejustificate. Ne temem prea mult, planificam prea mult, ne taiem craca de sub picioare prea mult. Suna putin comic, insa din pacate creierul nostru tinde sa preia conducerea, si ne ghideaza intr-o lume care nu e tocmai a noastra. La ce bun sa planificam atata? La ce bun sa ne temem atata de niste lucruri care trebuie sa se intample, tocmai pentru a ne trece prin lupta si a ne face mai puternici. Daca ne-am lasa cu totii in bataia vantului am fi mult mai fericiti si mai increzatori in noi si am reusi chiar sa rescriem intreaga noastra poveste. Insa noi ce facem in schimb?

Stiti, de multe ori m-am intrebat de ce nu suntem in stare sa gandim clar atunci cand avem o problema? Oare pentru ca in momentele acelea uitam sa mai fim noi, sau pentru ca nu dispunem de atentie distributiva ca sa privim in ansamblu? Nu stiu de ce, insa eu de cand ma stiu, am vazut in oameni tocmai aceasta capacitate incredibila de a fi mareti si extraordinari in momentele de criza. Intr-un fel sau altul reusim sa trecem peste aceste intamplari nefericite, le facem sa dispara cumva, si atunci parca renastem din propria cenusa ca pasarea phoenix, si luam totul ca pe o experienta din care am mai invatat ceva. Asta facem cu totii, nu doar unii dintre noi, e ca un automatism pe care il dezvoltam noi oamenii. Intotdeauna m-a fascinat capacitatea aceasta a noastra de a face lucruri marete atunci cand atingem pacea aceia interioara. Atunci cand parca timpul le aranjeaza pe toate si reusim sa ne bucuram pana si de cel mai mic lucru care ni se intampla. Acesta este momentul in care putem s