Aripi de Plumb

Am avut ca un fel de revelatie in momentul in care ma indreptam spre servici. Nu e un drum foarte lung insa cel din seara asta a fost pentru mine unul usor diferit. Spun asta pentru ca a fost de-a dreptul surprinzator sa vad din masina zambetele persoanelor care mergeau pe strada fiind cuprinse parca de o anumita magie. E poate cel mai minunat semn ca se apropie Craciunul. Doua prietene se plimbau undeva pe la vatra luminoasa... chiar si numele strazii e unul semnificativ, ca un semn as putea spune. Vitrinele magazinelor aratau atat de frumos, la fiecare geam puteai zari luminite multicolore iar intr-o farmacie un bradut parca imi facea cu mana sa intru. Nu am putut intra bineinteles si asta pentru ca suflete bolnavioare necesitau prezenta mea negresita. Atmosfera de sarbatoare ne-a cuprins pe toti si nici nu stiti ce sentimente ma incearca. Nu am mai trait de mult acest sentiment de implinire si de imensa bucurie in apropierea Craciunul. Ceva s-a schimbat in mine pentru

Pentru ca sunt la servici si acesta este un moment in care imi revine inspiratia m-am gandit sa vorbim astazi despre batranete. Este poate cea mai grea perioada a vietii noastre care nu ocoleste pe nici unul dintre noi. Mi-am propus sa vorbesc despre asta pentru ca multi nu inteleg persoanele varstnice poate si pentru ca au dat de cei care se bat pe scaun in tramvai sau autobuz, care stau la cozi interminabile pentru “te miri ce” (si mai si imping pe deasupra:D), care se duc la biserica sa se miruiasca si lista cu siguranta poate continua. Recunosc ca de multe ori m-am inscris si eu in randul celor cu idei preconcepute in ceea ce priveste varsticii si asta pentru ca ma astept din partea lor la un comportament mult mai adecvat varstei si o intelepciune pe masura. Dar voi scrie acum despre alta categorie de oameni in varsta care merita respectul si consideratia tuturor pentru ca dupa o viata de munca asidua ajung pe patul de spital intr-o situatie pe care cu greu o pot desc

Culeg vise, primesc pe gratis Nu-i musai de azi sa le mai duceti la gunoi Culeg vise, le iau cu drag si Va rog sa nu mi le mai cereti inapoi Dar astept noaptea-n care Cu gandul la soare Am sa zbor peste-amurgul de stele Astept zorii in care Am sa uit ca sunt mare Si visul meu mic Va mai creste un pic Culeg vise , orice vise Despre lumea ce-o pictati demult cand erati mici Culeg vise Despre ingeri Si despre lupta dintre oameni si furnici Dar astept o lumina De veghe sa-mi tina Iluzia ca timpul nu trece Vreau iar mama sa-mi spuna Sa iau cartea-n mana Sa-nvat sa traiesc Pan' s-apuc sa iubesc Culeg vise Ochi albastri Prima dragoste pe care n-ai s-o uiti cat vei fi Culeg vise Vise-ascunse Ce nu credeai ca se pot implini Eu astept noaptea-n care Cu pantofii-n picioare Am sa zbor peste-amurgul de stele Astept zorii in care Am sa uit ca sunt mare Si visul meu mic Va mai creste un pic Acestea sunt vers

Un nou moment emotionant s-a petrecut aseara la emisiunea care aduce in centrul atentiei  valorile adevarate. Poate ca multi va intrebati care este si cred ca nu mai e de mult o noutate Vocea Romaniei. Privind acest moment m-am gandit sa va impartasesc si voua lucruri deosebite care iata se intampla si la televizor. Am spus deja ca nu sunt o fana a televizorului si sunt poate foarte putine emisiuni care merita urmarite insa cand vine vorba de aceasta emisiune practic nici un moment nu va face sa ganditi ca veti regreta ceea ce vedeti sau auziti. Aseara suflete si voci deosebite ne-au aratat lucruri pe care multi dintre noi le uitam sau pe care incetam sa le mai cautam. Valorile adevarate sunt de mult marginalizate si uitate, nu cred ca am sa inteleg niciodata de ce aducem in centrul atentiei oameni care nu dau nici un exemplu pozitiv pentru cei din jur. Cum oare vom putea gasi puterea de lupta si curajul de a trece prin atatea lucruri grele daca noi suntem in cautarea unor lucruri care

Astazi am avut o zi tare urata. Stiti voi zilele acelea in care parca nimic nu iti intra in gratie. Asa am fost si eu astazi, simt ca nu mai inteleg pe nimeni si ca la randul meu nu sunt inteleasa. Starea mea a pornit de la o discutie pe care am avut-o cu mama mea. Stiti si voi cum sunt parintii si cum simt nevoia de a controla totul inclusiv viata noastra, mereu pun aceiasi placa cum ca nu vor ca noi sa repetam greselile lor si mii si mii de cuvinte atent alese prin care ei cred ca le stiu pe toate. Eu stiu ca un parinte e poate cel mai bun sfetnic, mai ales ca e trecut printr-o groaza de situatii si ca viata asta l-a pus la grele incercari. Nu am exclus niciodata posibilitatea cererii unui sfat mamei mele insa ceea ce nu intelege ea este ca am si eu dreptul la propriile greseli asa cum si ea a avut dreptul la ale ei. E singura modalitate de maturizare, singura modalitate prin care pot trage invataminte. Pana la urma indiferent de ce va spune mama sau poate tatal fiecaru

In aceasta seara scriu din nou pentru o prietena draga si pentru toate acele suflete singure si triste care au nevoie de o mangaiere. Vreau ca prietena mea draga sa stie ca ii sunt alaturi si asa cum si ei de asemeni i-am spus, nu sunt nici eu prea departe de singuratate.Va voi marturisi poate pentru a mia oara un lucru pe care atat voi cat si Rodi il stiti si pe care si-l doreste si ea din toata inima. Imi doresc un suflet care sa ma iubeasca cu adevarat si pe care sa ajung sa il iubesc la fel de mult si vreau ca toata dragostea care va exista intre noi sa ne aduca in dar un copil. Va fi cu adevarat incununarea iubirii dintre noi si daca intradevar exista o culme a fericirii, cred cu siguranta ca aceasta ar fi. Stiu ca viata nu ofera nimanui certitudini si poate lucrul care ma doare cel mai mult pe lumea asta este faptul ca persoanele deosebite nu pot fi fericite. Sunt fericite mai degraba persoanele care mint, care insala, care fac rau celorlati insa nu persoanele care

Am inceput ieri un blog pe care brusc l-am sters, si asta pentru ca nu m-am facut foarte bine inteleasa. Intradevar eu sunt propriiul meu critic, mai ales atunci cand mi se pare ca nu exprim exact ceea ce ar trebui. Aceste critici sunt constructive, asa ca sub impulsul unui moment in care am mare chef de scris, reiau blogul de ieri. In el va vorbeam despre fericire si despre schimbare pozitiva si va spuneam ca in lungul meu drum din copilarie si pana acum am trecut poate prin toate starile posibile. Am trecut de la tristete si pesimism dus pana la extrem, la realizarea ca viata insasi este un miracol. Am reusit sa ma indrept catre schimbare si chiar sa privesc fiecare zi ca pe o bucurie. Am in fiecare zi sansa de a ma trezi, de a zambi, de a respira si de a ma bucura de fiecare clipa in care pot fi eu. Pornim la drum cu una dintre cele mai importante si semnificative sanse din viata noastra, aceea ca traim si daca vom ajunge sa realizam ca viata insasi este un miracol, atunci eu

Vine Mosul?... Nu vine Mosul?... e o intrebare care se regaseste pe buzele si in mintea tuturor. Fie ca e el Mos Niculae care ne aduce dulciuri multe multe (sa vezi acum ce o sa ne ingrasam:D), fie ca e Mos Craciun care ne aduce darurile cel mult visate si poate ceva mai scumpe:D ca doar Mos Craciun e mai avut iar la polul nord este tara cadourilor:). Glumesc acum, dar asa cum v-am mai spus ma las cuprinsa de magia sarbatorilor si visez cu ochii deschisi. Si daca ma gandesc mai bine e parca perioada care ma duce cel mai des cu gandul la copilarie cand atat de tare ma bucuram pentru o portocala si cateva dulciuri pe care le gaseam in ghetute. E magica acea perioada pentru mine desi nu am dus o viata de printesa, asa cum e magica si perioada sarbatorilor. Am intitulat acest blog “scrisoare deschisa catre Mos Craciun” tocmai pentru a va da posibilitatea de a va exprima parerea despre sarbatori cat si de a va readuce in minte amintirile copilariei si a acestei perioade magice

O noapte lunga se asterne in zare si pentru a face sa treaca timpul mai repede m-am gandit sa scriu despre un lucru destul de important. Daca va fi si pentru voi vom vedea. Haideti sa vorbim despre Curaj si Vointa. Stiu ca sunt doua lucruri total diferite insa de multe ori se intampla ca una sa nu existe fara cealalta. Si ca sa merg poate pe fagasul pe care v-am obisnuit atunci cand scriu, am sa incep cu partea negativa pentru ca dupa sa va vorbesc de cea pozitiva. Mi s-a intamplat de multe ori sa dau peste persoane carora le lipseste curajul, fie ca e mai simplu pentru ele sa se comporte intr-un asemenea mod, fie ca asa s-au nascut ele si sunt lase de la “mama natura”:D. Eu sunt un om foarte direct si poate ca de multe ori ma astept ca si ceilalti sa fie asemeni mie. Stiu ca e un mod gresit de abordare a problemei, pentru ca nu ma pot astepta ca toti oamenii sa fie la fel, fiecare are caracterul si comportamentul propriu insa cand vine vorba de curaj multi lasa de dorit. Acum nu vre

Vin sarbatorile si ca niciodata anul acesta am fost cuprinsa de magia sarbatorilor destul de devreme. Nu stiu de ce, si nici nu ma mai intreb de ce, cert e ca am mereu sentimentul ca fiecare zi e o sarbatoare. Deja imi rasuna in minte colindul copiilor infofoliti in haine groase care apar pe neasteptate la usa:). Imi revin in minte amintiri din copilaria mea cand eram atat de fericita ca mergeam cu colindul. Eram fericita cand primeam un covrig, un mar si cateva bomboane. Acum nu stiu ce anume se asteapta copii sa primeasca, de fapt stiu dar nu vreau sa stric blogul:D si nici sentimentele pe care vreau sa le transmit vorbindu-va despre sarbatorile de Craciun care pentru mine sunt absolut perfecte si mirifice. Port mereu cum mine mirosul de cozonac pufos si fierbinte care parca acum il scoate mama din cuptor. Apoi mai e si bradul care iti imprima o fericire atat de mare atunci cand incepi sa-l impodobesti. Bomboane multicolore parca abia asteapta sa vina in ajutorul nostru

Haideti sa vorbim despre respect. Oare mai exista? Eu cred ca da, insa foarte putini il afiseaza. Eu una sunt de parere ca respectul nu vine din apelativul “dumneata-dumneaei-dumneavoatra” ci din modul in care te comporti. A fi om e lucru mare in lumea in care traim, si ce ma enerveaza pe mine foarte tare e ca suntem bagati cu totii in aceiasi groapa, fie ca meritam respectul, fie ca nu. Am sa va vorbesc despre respect din punctul meu de vedere. Daca imi imbratisati opiniile sau nu, vom vedea deabia dupa ce imi veti citi blogul. Am sa va povestesc cate ceva de la locul meu de munca si desi revin cu intamplari si pilde si poate iar sunt repetitiva, eu cred ca va pot folosi. Unul dintre lucrurile care ma scoate din sarite pentru ca la modul asta a ajuns sa ma irite e un lucru pe care eu l-am invatat inca de cand eram mic copil. Acela ca atunci cand intri intr-o incapere sau intr-o institutie, saluti pe cei pe care ii intalnesti in cale. Acum cred ca sunt multi care imi impartasesc opi

De azi sunt in greva… da, sunt in greva nu va mirati. Am renuntat la rolul de salvator si de deschizator de drumuri intr-ale sfaturilor. Nu sunt eu omul care sa dea sfaturi cuiva, multi poate cred ca ma dau eu desteapta si ca le stiu eu pe toate. Ei bine chiar nu le stiu pe toate si de azi intru in greva. Poate ca multi se vor intreba de ce dintr-o data schimb foaia si trec in extrema cealalta. Ei bine pentru ca am obosit, am obosit in incercarea mea de a va face sa deschideti ochii si va destupati simturile. De azi gata, imi dau demisia din rolul de salvator si ma linistesc. Ponderez cumva miscarea asta a mea, de tip mars pentru a va ajuta sa va reveniti. Si o fac pentru binele vostru, trebuie sa imi ridic putin manuta delicata de pe voi pentru a va lasa spatiu sa rasuflati si sa va ganditi asupra vietii voastre, asupra lucrurilor pe care vi le doriti pentru voi. Pana la urma nu va fac nici un bine prin grija excesiva manifestata pentru voi, nu fac decat sa va sufoc si s

Sunt o samanta moarta, un tezaur. Sunt un arcus, cant la o muta vioara. Asa sunt eu, suferinta fara sa ma doara. Sunt o ora tarzie in noapte, sunt o floare de mai. Sunt increderea oferita de tine. Sunt culorile puternice din viata ta. Sunt apele si muntii care i-am trecut impreuna. Sunt o lumina care palpaie, cand numai exista nimic si ea e in plus...Sunt si nu sunt..sunt viata si moarte..sunt incredere. Sunt adevar si minciuna. Sunt lumina ochilor, sunt abisul din mintea ta. Sunt gratiile noptii. Sunt o pasare in vazduh...sunt...Oare de ce nu sunt? Oare asa sunt? Oare ma cunosc pe mine? Cu greu ma pot descrie...Sunt eu increderea in sine. Sunt tristete si bucurie, sunt incredere, sunt adevar, sunt multe..dar nimic...Sunt si nu sunt ...De ce nu sunt? De ce sunt? Sunt mereu. Sunt o umbra, sunt lacrimi si sange, sunt zambet, sunt mereu acelasi lucru cand vreau sa fiu..sau nu vreau sa fiu...Sunt suparare..sunt ce vrei tu sa fiu, sunt o culoare puternica, sunt o nonculoare.

Am sa incep intr-o maniera usor diferita acest blog si spun asta pentru ca atunci cand scriem un blog o facem pentru a ne exprima trairile, ceea ce simtim, vedem, experimentam. Ei bine exista un motiv pentru care scriu acest blog pentru ca voi deveni usor certareata. Acum stiu ca e un cuvant care nu suna tocmai placut insa trebuie sa faca cineva si lucrurile neplacute chiar cu riscul de a supara pe cei din jur. Sa nu se inteleaga ca imi sta in fire sa cert pe cineva insa sunt un om foarte direct. De fapt daca vorbesc de mine acesta este un lucru care ma caracterizeaza. Nu sunt omul care alege o tabara sau e de partea cuiva, eu aleg intotdeauna calea mea indiferent daca supara pe cineva sau nu. Nu sunt un caracter duplicitar, nu ma schimb dupa cum bate vantul asa ca intotdeauna daca veti vrea parerea sincera a cuiva, stiti unde sa ma gasiti:). Am inceput sa va spun ca voi fi usor “certareata” si am sa va spun si de ce fac asta. Ei bine pentru a trezi dintr-un “somn lung”