BATRANETE HAINE GRELE

Pentru ca sunt la servici si acesta este un moment in care imi revine inspiratia m-am gandit sa vorbim astazi despre batranete. Este poate cea mai grea perioada a vietii noastre care nu ocoleste pe nici unul dintre noi. Mi-am propus sa vorbesc despre asta pentru ca multi nu inteleg persoanele varstnice poate si pentru ca au dat de cei care se bat pe scaun in tramvai sau autobuz, care stau la cozi interminabile pentru “te miri ce” (si mai si imping pe deasupra:D), care se duc la biserica sa se miruiasca si lista cu siguranta poate continua. Recunosc ca de multe ori m-am inscris si eu in randul celor cu idei preconcepute in ceea ce priveste varsticii si asta pentru ca ma astept din partea lor la un comportament mult mai adecvat varstei si o intelepciune pe masura. Dar voi scrie acum despre alta categorie de oameni in varsta care merita respectul si consideratia tuturor pentru ca dupa o viata de munca asidua ajung pe patul de spital intr-o situatie pe care cu greu o pot descrie. Am sa incerc totusi sa sintetizez in cateva cuvinte traiul acestor oameni greu incercati de soarta. Va voi prezenta totusi punctul meu de vedere desi nu stiu cat de avizat este, insa fiind cadru medical de aproape noua ani am putut observa multe lucruri inca necunoascute multora dintre voi. Unul dintre aceste lucruri este nepasarea cu care sunt tratati acesti batrani, atat de cadrele medicale din multe spitale cat si de propriile familii. Din nou revin asupra unor lucruri, pe care le-ati mai putut citi in multe din blogurile mele. Nepasarea si indiferenta face ravagii intr-o lume greu incercata si secerata de tragedii care isi pun amprenta peste destinul nostru. Atat spitalul cat si cadrele medicale ar trebui sa ofere sprijin si ingrijire oamenilor bolnavi si sa trateze aceste suflete cu multa grija. Consider ca acesti oameni extrem de bolnavi vor in primul rand sa li se ofere o vorba buna, un zambet si o mangaiere si asta inainte de a interveni cu alte manevre. In spitalul in care lucrez pot sa spun cu mana pe inima ca am avut onoarea si privilegiul de a lucra cu oameni care atat cat au putut, au ajutat aceste suflete in nevoie. Multi dintre medicii si asistentele din pavilionul in care lucrez vin de acasa cu haine si uneori chiar cu alimente pentru a ajuta aceste suflete. Insa sunt o alta categorie de oameni care lucreaza in spital pentru care NU am un foarte mare respect si sunt de parere ca multi dintre acestia nu au ce cauta in acest domeniu. Trebuie sa faci aceasta meserie in primul rand cu mult suflet, e poate criteriul cel mai important in meseria asta. Viata nu poti sti ce iti ofera si cred ca este oricand posibil sa trecem si de cealalta parte a baricadei.
Daca tot am criticat modul in care isi desfasoara activitatea multe dintre cadrele medicale eu cred ca a venit randul sa discutam si despre fii sau fiicele celor care ajung pe un pat de spital. Este de-a dreptul inuman sa fi sange din sangele cuiva si sa il abandonezi pe un pat de spital cu o nepasare si o cruzime greu de imaginat. Si ceea ce ma deranjeaza in egala masura este modalitatea de adresare catre o asistenta sau catre o infirmiera, care poate in putinul timp pe care il are, ii ofera o cana cu apa si chiar o lingura de mancare celui aflat pe un pat de spital. A cere respect din partea acestor oameni este poate prea mult insa tare mi-as dori ca tonul sa devina unul mai de joasa tonalitate atunci cand te adresezi unui cadru medical.
As vrea sa va povestesc totusi o intamplare petrecuta de curand in spitalul in care lucrez (desi astfel de intamplari sunt la ordinea zilei). Intr-o zi s-a internat pe sectia noastra o batrana adusa pe targa intr-o stare extrem de grava. Nu cred ca pot sa numar pe degete numarul de zile in care a fost vizitata de catre fiul ei. Eu nu l-am vazut niciodata pe acest domn si poate nu e dreptul meu sa il judec insa cum poti oare sa vi sa iti internezi propria mama si sa o abandonezi in spital intr-o asemenea stare???... Oare acest domn nu s-a gandit nici o clipa ca poate va ajunge intr-o zi pe un pat de spital?.... Ma intreb oare ce asteptari vei avea de la proprii copii daca tu te faci ca uiti cine ti-a fost mama. Povestea nu se termina aici si poate asemeni mie veti fi uluiti de cruzimea acestui domn. Batranica nu a supravietuit asa cum poate v-ati putut inchipui iar fiul ei in incercarea de a scapa de o simpla inmormantare crestineasca a cerut ca batrana sa fie dusa la crematoriu. Alte cuvinte sunt de prisos, asa ca va las pe voi sa trageti concluziile de rigoare.
Traim intr-o tara in care nepasarea este la ea acasa si parca nu vrea sa mai plece din vietile multora. Sper totusi ca acesti batrani sa isi gaseasca mangaiere cumva, asa cum sper de asemenea ca multe cadre medicale sa se schimbe si sa lase deschise usile blandetii si ajutorului fata de semeni. Acesti batrani se intorc catre noi adresandu-ne poate un ultim strigat de durere si neputinta, asa ca haideti sa nu ramanem la fel de indiferenti si sa le acordam ajutorul de care au nevoie. Fie ca ii mangaiem cu o vorba buna, fie ca le raspundem cu un zambet. Totul tine de noi si de sufletele noastre in care imi pun inca speranta.
Multi ma vor intreba cu siguranta de ce oare am scris acest blog si cred ca raspunsul este lesne de ghicit. Am facut-o si din nevoia de a da o “palma” acelor oameni care au uitat de partea umana din sufletul lor, care se spala pe maini si dau din umeri atunci cand vine vorba de proprii parinti. Sper sa schimbe ceva randurile mele iar daca aveti ceva de adaugat va astept pe toti sa va spuneti punctul de vedere oricare ar fi el.
In incheiere as vrea sa va mai povestesc un lucru petrecut chiar azi pe sectia in care lucrez. O batranica simpatica a devenit spaima sectiei :D. Spun asta pentru ca e genul acela de persoana care intreaba de zeci de ori ceva, care intra si iese din salon de tot atatea ori si careia trebuie sa ii explici ce reprezinta fiecare pastiluta pe care trebuie sa o inghita. Aceasta batranica imi zambeste de fiecare data cand ma vede si are privirea unui batran simpatic care este in cautare de atentie si pentru care fiecare moment in care poate discuta cu cineva este unul de mare bucurie. In aceasta seara inainte sa ies din tura mi-a spus ceva, si acum citez: “orice mi-ai spune nu ma pot supara pe tine”... iar eu intreb... “de ce bunica?” si ea mi-a raspuns... “te tradeaza fata”.... Va pup, aveti grija de voi