Astazi am avut o zi tare urata. Stiti voi zilele acelea in care parca nimic nu iti intra in gratie. Asa am fost si eu astazi, simt ca nu mai inteleg pe nimeni si ca la randul meu nu sunt inteleasa. Starea mea a pornit de la o discutie pe care am avut-o cu mama mea. Stiti si voi cum sunt parintii si cum simt nevoia de a controla totul inclusiv viata noastra, mereu pun aceiasi placa cum ca nu vor ca noi sa repetam greselile lor si mii si mii de cuvinte atent alese prin care ei cred ca le stiu pe toate. Eu stiu ca un parinte e poate cel mai bun sfetnic, mai ales ca e trecut printr-o groaza de situatii si ca viata asta l-a pus la grele incercari. Nu am exclus niciodata posibilitatea cererii unui sfat mamei mele insa ceea ce nu intelege ea este ca am si eu dreptul la propriile greseli asa cum si ea a avut dreptul la ale ei. E singura modalitate de maturizare, singura modalitate prin care pot trage invataminte. Pana la urma indiferent de ce va spune mama sau poate tatal fiecaruia dintre noi, acest lucru nu poate schimba cu nimic deciziile pe care le luam intr-un moment sau altul al vietii noastre. Poate ceea ce nu inteleg parintii nostri este faptul ca avem propria personalitate, propriile trairi, propriile sentimente, gesturi, stari. Pe aceastea nu le imprumutam de la nimeni, pur si simplu le traim, influentati fiind de situatiile in care suntem pusi, situatii care sunt cu totul diferite de vremurile pe care ei le traiau odata. Si trebuie sa actionam uneori instinctiv, alteori ca asa ne duce capul, sau alteori ca asa simtitm sa o facem. Viata e facuta ca sa fie traita de fiecare in parte, nu in locul altor persoane. Eu inteleg nevoia de protectie a mamei mele insa a sosit timpul sa imi iau viata in propriile maini fiind libera sa aleg ceea ce imi doresc. Si de va fi sa gresesc (ceea ce e inevitabil), vreau sa o fac gandindu-ma ca data viitoare voi fi mai atenta si ca voi trage invatamintele necesare. Nu vreau sa ma gandesc la orice pas… dar oare ce va spune mama?... dar oare ea va fi de accord?... dar oare mama asa ar face? E frustrant sa sti ca in orice actiune pe care o intreprinzi esti criticata si judecata. Eu una nu inteleg de unde vine aceasta nevoie trenanta de te impune in fata copilului tau printr-un singur argument, acela ca, si citez “las ca stiu eu mai bine ce e bine pentru tine”
Recunosc nu sunt parinte si stiu ca odata cu schimbarea statutului de la persoana singura la parinte se schimba si viziunea asupra lucrurilor, devenind in acest fel mult mai protectivi si grijulii. Si facem asta pentru ca vremurile pe care le traim sunt foarte grele, tentatiile sunt foarte mari iar influenta persoanelor care ne inconjoara este la fel de mare. Dar cred ca trebuie sa ne gandim si mai mult ca noi ca parinti trasam anumite linii, invatandu-ne copii sa nu faca anumite greseli. Pana la urma apar inevitabil momente in care ei raman singuri iar in fata acestui moment fiecare copil va fi pus in situatia de a alege ce are de facut, dar singur asa cum am spus.
Sper doar ca la cei 33 de ani ai mei nu voi fi gresit inteleasa de catre cei care ma citesc, poate ca multi veti gandi ca am totusi o varsta si nu mai e cazul sa ma framant asa pentru ceea ce spune mama mea. Am vrut doar ca prin acest blog sa ma descarc cumva de presiunea care se exercita asupra mea, presiune care vine tocmai din directia de la care ma astept sa primesc sprijin. Recunosc ca mama este un om trecut prin multe, poate si de aceea nevoia ei de protectie insa sunt de mult o persoana adulta care vrea si merita sa fie tratata ca atare. Nu am facut greseli majore in viata mea si cred ca mi-am castigat dreptul de a gandi si actiona pentru mine. Sper totusi ca si mama sa vada ca indiferent de situatiile in care am fost pusa am stiut totusi sa trag concluziile corecte.
Poate ca va sosi un moment in care lucrurile se vor schimba pentru ca in viitorul apropiat voi lua o decize in ceea ce priveste viata mea si va fi una destul de radicala. Sunt sigura ca v-am starnit curiozitatea insa e o discutie pentru un blog viitor, asa ca fiti pe pozitie:)
Comentarii
Trimiteți un comentariu