CULEG VISE

Culeg vise, primesc pe gratis
Nu-i musai de azi sa le mai duceti la gunoi
Culeg vise, le iau cu drag si
Va rog sa nu mi le mai cereti inapoi
Dar astept noaptea-n care
Cu gandul la soare
Am sa zbor peste-amurgul de stele
Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic
Culeg vise , orice vise
Despre lumea ce-o pictati demult cand erati mici
Culeg vise
Despre ingeri
Si despre lupta dintre oameni si furnici
Dar astept o lumina
De veghe sa-mi tina
Iluzia ca timpul nu trece
Vreau iar mama sa-mi spuna
Sa iau cartea-n mana
Sa-nvat sa traiesc
Pan' s-apuc sa iubesc
Culeg vise
Ochi albastri
Prima dragoste pe care n-ai s-o uiti cat vei fi
Culeg vise
Vise-ascunse
Ce nu credeai ca se pot implini
Eu astept noaptea-n care
Cu pantofii-n picioare
Am sa zbor peste-amurgul de stele
Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic
Acestea sunt versurile unuia dintre cantecele mele preferate si pe care il ascult cu mare drag de fiecare data. Versurile sunt extrem de sugestive asa ca m-am gandit sa scriu un blog care are in centrul atentiei tocmai visele noastre. Oare cati dintre noi ne urmam visele fiind constienti ca la capatul drumului ales vom descoperi poate ceva despre noi sau poate chiar ceea ce cautam. Nu ar trebui sa renuntam niciodata la visele noaste oricat de suprarealiste ar parea sau oricat de mici le-ar putea numi unii. Acum nu spun sa ne visam cernusarese sau printi de poveste insa daca avem vise eu cred ca trebuie sa le urmam. Oare nu visele ne dau putere pentru mai departe?... Oare nu ele sunt cele care ne fac sa simtim ca putem orice?... Eu zic ca singura modalitate prin care putem sa ne depasim propriile limite sunt chiar visele. A visa este poate calea noastra spre rai, calea spre adevar, spre ideal si spre ascultarea propriei inimii. Traim intr-o lume in care inima ne este cu usurinta ranita, poate si pentru ca oamenii nu isi mai urmeaza visele si sunt mai degraba interesati de castigul propriu cand ar trebui sa conteze castigul sufletesc, moral si intelectual. Castigurile materiale ne orbesc pe multi dintre noi si ne fac sa nu ne mai deschidem fereastra sufletului. Altfel ar sta lucrurile in lumea noastra daca ne-am urma visele si daca deschiderea catre ele ar fi mult mai mare. Am observat ca multi renunta la vise tocmai pentru a nu fi catalogati drept persoane care sunt mai tot timpul cu capul in nori si care viseaza cai verzi pe pereti. Dar nici persoanele cu picioarele adanc infipte in pamant nu ar trebui sa fim pentru ca dupa parerea mea loviturile pe care le primim de la viata vor fi intotdeauna naucitoare. De cand ma stiu sunt tipul acela de om care nu face calcule si predictii, care traieste momentul si care stie sa imbine atat visele cat si realitatea. Nu e rau sa visezi si nu am sa inteleg niciodata de ce trebuie sa dai cuiva explicatii pentru modul propriu de a fi, pentru ceea ce iti doresti pentru tine si viitorul tau. Poate ca multi nu inteleg mecanismul de functionare al viselor si daca ar fi sa dau o definitie a acestuia as putea spune ca visele nu le implinesti oricum, parcurgi o anumita distanta pana sa ajungi la indeplinirea lor. Acea distanta ne ajuta sa crestem, sa invatam, sa ne maturizam si sa tragem invatamintele necesare. Puterea care se afla in noi ne va duce acolo unde ne dorim si indiferent daca ne implinim visele sau nu,tot ceea ce este important este ca am incercat si ca nu ne-am lasat niciodata invinsi de vicisitudinile vietii sau de obstacolele care ne-au aparut in cale. La sfarsitul acestui drum ati castigat totusi ceva si daca ajungeti sa va dati seama de asta eu cred ca sunteti cu adevarat norocosii acestei lumi.
Am sa indemn intotdeauna pe absolut toti oamenii sa spere si sa nu renunte la visele proprii. Stiti deja ca speranta moare ultima si cred ca visele ar trebui de asemenea sa moara ultimele. Continuati-va viata ca si cum copilul din voi nu a murit niciodata si asa cum ar trebui de fapt. Eu voi pastra intotdeauna cu mine perioada in care eram copil si in care puteam ajunge visand pana la celalalt capat de lume. Zborul a fost lung pana aici insa ceea ce am trait a fost divin. Copilul din mine a putut atinge stelele, a putut desena ingerasi pe bolta cereasca si chiar s-a lasat mangaiat de soarele si picaturile de roua pe care cineva le trimitea de sus numai si numai pentru mine. O sa radeti cu siguranta insa sunt lucrurile pe care le visam odata si fie ca s-au implinit sau nu, sunt fericita ca am trecut prin toata aceasta perioada si ca o parte din ea va ramane intotdeauna cu mine. Nu renuntati la voi, la vise si la copilarie… aveti grija de voi