INCHIDETI USA LASITATII... DESCHIDETI USA CURAJULUI

O noapte lunga se asterne in zare si pentru a face sa treaca timpul mai repede m-am gandit sa scriu despre un lucru destul de important. Daca va fi si pentru voi vom vedea. Haideti sa vorbim despre Curaj si Vointa. Stiu ca sunt doua lucruri total diferite insa de multe ori se intampla ca una sa nu existe fara cealalta. Si ca sa merg poate pe fagasul pe care v-am obisnuit atunci cand scriu, am sa incep cu partea negativa pentru ca dupa sa va vorbesc de cea pozitiva. Mi s-a intamplat de multe ori sa dau peste persoane carora le lipseste curajul, fie ca e mai simplu pentru ele sa se comporte intr-un asemenea mod, fie ca asa s-au nascut ele si sunt lase de la “mama natura”:D. Eu sunt un om foarte direct si poate ca de multe ori ma astept ca si ceilalti sa fie asemeni mie. Stiu ca e un mod gresit de abordare a problemei, pentru ca nu ma pot astepta ca toti oamenii sa fie la fel, fiecare are caracterul si comportamentul propriu insa cand vine vorba de curaj multi lasa de dorit. Acum nu vreau sa critic pe nimeni si poate multe persoane se vor simti lezate de acest blog insa imi voi exprima ca de obicei parerea libera. Am observat ca multora le lipseste curajul si lucrul asta il intalnesc mai ales in randul barbatilor. De multe ori m-am intrebat de ce oare nu aveti « sange in veioza » :D, asa cum imi place mie sa spun. Ce va e asa de greu dragi mei sa va exprimati liber?? Ce va e asa de greu sa priviti in ochi pe cineva si sa spuneti ce aveti pe suflet?? A spune unei persoane ce simti nu se face la telefon, prin mesaje trimise pe messenger, pe facebook, pe twiter sau mai stiu eu pe ce cale. Acum stiu ca sunt multe persoane care se cunosc pe net, pe site-uri de socializare insa de foarte multe ori ajungi sa cunosti si “face to face” acea persoana si daca ai ceva sa ii spui fa-o la momentul cand va vedeti, si nu tine in tine cuvinte care ar trebui rostite. Recunosc ca mi s-a intamplat si mie sa spun ceea ce simt pe messenger insa am o scuza:D.. aceea ca nu am avut cum altfel sa ma exprim si cred ca ma intelegeti. Insa sunt foarte multi care fac din asta o obisnuinta asa ca pe aceasta cale vreau sa le transmit acelora dintre voi carora va lipseste curajul ca in lumea asta nu exista numai net si site-uri de socializare. Sunt si oameni pe care ii intalniti zi de zi si daca va comportati intr-o asemenea maniera si atunci, asta e foarte grav. O viata aveti si credeti-ma ca e foarte scurta, e de-a dreptul patetic sa nu spui unei persoane ceea ce simti de teama sau din lasitate. Tare imi e frica ca trece viata pe langa voi si nu spuneti lucrurilor pe nume unor persoane care poate ca inseamna ceva in viata voastra. E pacat si totodata e lucrul pe care il urasc cel mai tare pe lumea asta. Nu vreau sa iau la rost doar barbatii pentru ca un asemenea comportament il intalnesc si in randul “regnului meu feminin”:D si sper sa fie invatatura de minte si pentru ele ceea ce am incercat sa scriu in acest blog. Dragilor barbati si dragele mele femei, bagati la cap ceea ce va spun pentru ca in viitor va asigur ca veti avea de suferit. Oamenii s-au cam saturat sa dea de persoane carora le lipseste curajul si credeti-ma ca in curand veti cam ramane fara prieteni, amici sau chiar persoane care sa va asculte atunci cand simtiti nevoia.
As fi dorit sa dau si un exemplu concret sau chiar mai multe ca am de unde:D insa as deveni mult prea acida si tare imi e teama ca va sperii pe toti cei care imi veti citi blogul. Sunt sigura ca sunt multi cei care vor citi si printre ele sunt si persoane care m-au cam calcat pe coada:D asa ca exemplele sunt de prisos. Offfff ce acida si rautacioasa am devenit brusc insa sunt sigura ca sunt inteleasa de fiecare dintre voi. Acum ca sa merg pe fagasul pe care am inceput, ma gandesc si la buna mea prietena Rodi pentru ca sunt sigura ca se va bucura cand imi va citi blogul. Si asta pentru ca si ea uraste lasitatea si de multe ori a fost pusa, asemeni mie in niste situatii pe care eu cred ca nu le merita. Asa ca sper din inima sa imi citeasca blogul si multe dintre persoanele care ne-au ranit dintr-un motiv sau altul pentru ca au fost lase si in loc sa dea ochii cu noi au fugit si s-au ascuns exact cum face o biata gaina speriata si plouata:D.
Haideti ca numai de lasitate am vorbit dar eu cand incep parca nu mai termin:D. Eu zic ca e timpul sa vorbim de curaj si vointa asa cum de fapt si trebuie, adica abordand subiectul si intr-o maniera mai pozitiva. Mi s-a intamplat de multe ori sa dau de persoane cu adevarat curajoase si veti vedea de ce spun asta. Din nou in ajutorul meu vine meseria pe care o am pentru ca am intalnit persoane foarte bolnave insa foarte curajoase. Mi se pare uimitor ca tocmai aceste persoane dau dovada de un curaj si o vointa cu poate rar imi e dat sa vad. Am avut pacienti care imi dadeau mie curaj si forta atunci cand poate ma parasea sau imi lipsea. Modul in care m-au incurajat nu cred ca am sa il uit vreodata iar acest blog il dedic si acestor oameni cu un suflet atat de frumos. Sunt oameni bolnavi pe care curajul i-a ajutat sa supravietuiasca in lupta cu boala si cu destinul care le oferea poate prea putine sanse. De multe ori va spun ca suntem capabili de lucruri absolut incredibile din punct de vedere al psihicului. Puterea de lupta se afla in fiecare dintre voi doar ca multi nu va exploatati la nivelul maxim curajul si vointa care repet, nu lipseste nimanui. Poate ca multi ajungeti sa va cunoasteti cu adevarat deabia dupa ce treceti printr-o perioada extrem de grea. Recunosc ca de cele mai multe ori greutatile ne fac sa ne schimbam cu adevarat pentru ca doar in acel moment ajungi sa te cunosti cu adevarat. In momentul acesta imi doresc din toata inima sa imi cititi blogul si am sa va rog ceva pe fiecare dintre voi. Puneti-va in gand sa faceti un bine cuiva foarte bolnav sau intr-o situatie extrem de dificila. Suntem in prag de sarbatori si cred ca e momentul cel mai prielnic sa faceti un bine cuiva. Mergeti cu colindul, daruiti o bomboana, un zambet, o floare, o mangaiere, orice e bine venit daca vine cu adevarat din suflet. Fie ca e un prieten f bun care trece printr-o perioada grea, fie ca e un copil sau un batran extrem de bolnav. Sunt lucruri care cantaresc atat de mult in ochii oamenilor in nevoie si nu vorbesc aici de bani sau de orice alt lucru material.
Mai vreau sa va povestesc inca ceva care cred eu ca merita notat. Acum un an sau doi am avut o pacienta pe care nu cred ca am sa o uit vreodata. Si asta pentru ca acea doamna mi-a dat o adevarata lectie de curaj, o tin minte si astazi ca si cum s-ar fi intamplat ieri. A venit la noi pe sectie cu o suspiciune de cancer pulmonar, era usor speriata insa a sperat pana in ultima clipa ce e o greseala. I-am facut diverse investigatii care mai de care mai neplacute si pana in ziua aflarii rezultatului am sperat alaturi de ea. Nu spun de cate ori am privit-o rugandu-se si incurajandu-se singura cu o forta pe care poate nu o mai vazusem pana atunci. Alaturi de ea era de asemenea sotul ei care o iubea atat de mult, si as putea sa spun ca da, chiar si dragostea face minuni. Intr-un final a sosit si ziua verdictului si este unul cu un deznodamant atat de frumos. Si spun asta pentru ca diagnosticul s-a dovedit a fi lucrul la care atat ea cat si noi speram. Nu avea cancer, cine a suspicionat asa ceva se inselase iar reactia ei a fost de asemenea uimitoare. Mi-a sarit in brate, m-a strans tare de tot, m-a pupat si mi-a spus "iti multumesc"... a fost un moment cu o incarcatura emotionala extrem de mare si nu m-am putut abtine sa nu vars lacrimi dar erau lacrimi de imensa bucurie.
Curajul, vointa si puterea de lupta fac adevarate minuni si schimba lucruri in noi, lucruri care nu credeam ca sunt posibile... va pup, aveti grija de voi

---