Aripi de Plumb

Sunt trista…. Stiu ca nu incep intr-un ton optimist acest blog si cred ca nici nu m-as vedea incepandu-l altfel.  Astazi recunosc ca am plans, m-am gandit cred ca la toate sufletele nefericite din aceasta lume si in principal la un “suflet” cu adevarat special. Ea poate nu stie, sau poate ca s-au ocupat alte persoane sa ii spuna contrariul, sau mai degraba sa i-o demonstreze. Nu am sa inteleg de ce exista in aceasta lume atatia oameni care nu reusesc decat sa ne faca rau. Oare ce au de castigat?... oare nu crede-ti ca roata se intoarce? Va spun eu ca da, si o face cu o repeziciune pe care nici nu reusiti sa o concepeti si va loveste acolo unde doare mai mult. Majoritatea sunt de parere ca “pana la Dumnezeu te mananca sfinti”, ca nu mai exista dreptate pe lumea asta insa credeti-ma ca exista, intr-un moment sau altul al vietii asteia acela care face rau, va primi de asemenea rau. Atat de mult mi-as dori sa pot sa fac ceva pentru acest suflet care sufera, care poate nu isi mai gaseste fo

Zilele acestea am fost prezenta la un curs extrem de generic asa ca denumire “Provocari, dificultati si directii viitoare in profesia de asistent medical”. As putea spune ca subiectele dezbatute aici au fost foarte interesante si daca stau sa ma gandesc mai bine cred ca puteau fi prezente si persoane care nu aveau legatura exclusiva cu lumea medicala ci si oameni din alte domenii si chiar adolescenti. Pe langa subiectele destul de interesante (unele dintre ele  :D) si chiar numarul destul de mare de persoane prezente la acest eveniment am ramas totusi si cu un gust destul de amar. Stiu ca intrebarea ar fi cam de ce am simtit asta?... ei bine am sa va explic numaidecat, nu inainte de a va oferi cateva informatii cred eu destul de utile. Au fost cateva subiecte care mie mi-au trezit un interes foarte mare, unul dintre aceste subiecte se referea la ingrijirile paleative oferite persoanelor cu cancer in faza terminala si chiar a celor care sufera de alta boala cu deznodamant tragic (des

Ma gandeam zilele astea la o intamplare din copilaria mea. Nu stiu de ce si in ce moment mi-a rasunat aceasta intamplare in minte insa cert este ca aveam nevoie de asa un apel de trezire. La prima vedere ve-ti spune ca voi vorbi despre un moment greu, insa nu e tocmai asa pentru ca finalul face toti banii ca sa zic asa. Nu stiu exact ce varsta aveam atunci, stiu doar ca eram in scoala generala la ora de sport. Fusese o zi frumoasa pana atunci, o zi insorita si calda, ma jucam baschet impreuna cu colegii de scoala, radeam si alergam cu o pofta cum numai in copilarie poti avea. Cred ca ne-am distrat prea tare pentru ca doar un astfel de moment prevestea ce avea sa vina. Nu cred ca a mai durat mult si in urmatoarele minute, a urmat un cutremur. Stiu ca a fost destul de mare, pt ca a reusit sa ma dezechilibreze putin de pe picioare, oricum nu stateam eu bine cu ele dar chiar si asa imi puteam da seama ca ceva se intampla. Momentul care a urmat era plin de panica, pt ca in asemenea moment

Cred ca m-am nascut din mare, sau sunt asemeni ei Intr-o viata anterioara am fost chiar sora ei Iar nisipul mi-a fost frate, scoicile la fel Intr-o epoca in care purtam solemne bolti Iar valurile marii imi deschideau inalte porti Cu mangaierea lina a libertatii chematoare A adulat in mine speranta la fiecare inaltare Si da, sunt asemeni ei, soptesc un dans anume Cand ma lovesc de pietre, stanci si ganduri prea cuminti Asemeni ei,asemeni valurilor ei, durerea-i  roditoare Cheamand cu valul ei solemne si marete juraminti Si clipe si dorinti si roua invalmasatelor poteci Iar sufletul mi-a fost adus din marea-mi dulce Solemn, cazut, zbatandu-se a soare Purtand in ale sale poale, nisipuri miscatoare Caci sunt alene, asemeni mie Distincte, diferite si poate chiar mai mult  Caci inima imi sangereaza acum La gandul ca de dorul marii am sa ma afund Intr-o prapastie adanca ce are vrerea ei Aceia de a ma naste iar din marea care-mi este soarta… Si blestem si fericire si noroc si inchipuire Iar

Am avut o perioada destul de lunga in care am dus o adevarata lupta cu mine, ca bine zicea cineva… cele mai crancene lupte le porti cu tine insati, m-am abandonat durerii si tristetii si mi-am dat voie sa cad probabil din dorinta de a lasa sa imi creasca noi aripi. Batalia nu e castigata, nici pe departe, sunt poate pe la jumatatea drumului si am inca multi kilometri de parcurs insa m-am gandit ca daca Dumnezeu va dori sa aduca in viata mea ceea ce imi doresc, o va face, daca nu… nu. Nu pot lupta cu ceea ce deja imi e destin, recunosc ca mereu am incercat sa ma impotrivesc lui insa el a avut mereu un plan in ceea ce ma priveste. Am trait poate cea mai frumoasa perioada din viata mea si am atins fericirea parca cu varful degetelor dar nu a fost sa fie pentru mine… de ce?... nu stiu sa raspund si cred ca nu voi sti niciodata. Tot ce stiu este ca in viata se pot intampla in orice clipa lucruri neprevazute, lucruri care in doar o clipa iti fura visele, sperantele, astepta

Sunt momente in viata care aduc cu ele schimbarea, e ca si cum simti un val de aer proaspat care iti invadeaza simturile. Va veti intreba in cazul meu care a fost acel moment… in primul rand meseria, apoi povestea de viata pe care o am in spate. Trebuie sa recunosc, sunt o privilegiata din punctul asta de vedere pentru ca in viata mea am fost pusa in fel de fel de situatii, unele foarte dificile si cu o incarcatura emotionala greu de suportat chiar si pentru mine. Experienta mi-a daruit capacitatea de a citi suflete, sau mai degraba Dumnezeu as putea spune eu. De multe ori ma intreb oare ce ar aduce schimbarea in voi, toti ceilalti?…. va puteti pune intrebarea asta?……. Sunt situatii care produc declicul ca sa zic asa, situatii care sa va faca sa priviti absolut tot ceea ce cunosteati pana acum intr-un cu totul alt mod. Am vazut zilele trecute un filmulet extrem de emotionant pe care o prietena draga mi l-a trimis (ii multumesc din suflet din nou pe aceasta cale). Am fos