Aventurile unui curs cu bune si rele
Zilele acestea am fost prezenta la un curs extrem de generic asa ca denumire “Provocari, dificultati si directii viitoare in profesia de asistent medical”. As putea spune ca subiectele dezbatute aici au fost foarte interesante si daca stau sa ma gandesc mai bine cred ca puteau fi prezente si persoane care nu aveau legatura exclusiva cu lumea medicala ci si oameni din alte domenii si chiar adolescenti. Pe langa subiectele destul de interesante (unele dintre ele :D) si chiar numarul destul de mare de persoane prezente la acest eveniment am ramas totusi si cu un gust destul de amar. Stiu ca intrebarea ar fi cam de ce am simtit asta?... ei bine am sa va explic numaidecat, nu inainte de a va oferi cateva informatii cred eu destul de utile. Au fost cateva subiecte care mie mi-au trezit un interes foarte mare, unul dintre aceste subiecte se referea la ingrijirile paleative oferite persoanelor cu cancer in faza terminala si chiar a celor care sufera de alta boala cu deznodamant tragic (desi daca ma gandesc mai bine cred ca moartea vine ca o mangaiere pentru aceste persoane si chiar ca un proces destul de normal). Tin minte ca a fost o persoana care a zis un lucru foarte adevarat, acela ca moartea e singura certitudine pe care o avem in aceasta viata. Stiu, am inceput cu un subiect extrem de trist si sper din inima sa nu va indispun cu el, chiar nu e asta intentia mea. In plus asa cum v-am obijnuit eu sunt un om extrem de vesel si plin de viata si astfel de subiecte ma indispun pana si pe mine. Deschid acest subiect tocmai pentru a ajunge intr-un anume punct, acela de a va oferi cateva informatii care cred eu ca va pot folosi. Nu stiu daca sunt informatii care va pot imbogati cultura… sunt doar informatii care va pot oferi un anume reper. Persoana care a fost invitata sa vorbeasca despre acest subiect a fost un medic care isi desfasoara activitatea intr-un spital din Israel. Mi s-a parut un om foarte interesant, cu multa putere si cu mult suflet. Nu cred ca un alt tip de om se poate ocupa cu ceea ce facea ea. Va veti intreba ce sunt ingrijirile paleative cu siguranta si destul de scurt va pot spune ca acestea se refera la totalitatea actiunilor destinate sa atenueze simptomele unei boli fara a o vindeca totusi. Stiti deja carei categorii de bolnavi se refera si ceea ce mi-a placut foarte mult a fost discursul persoanei care a prezentat aceste ingrijiri. Aceasta doctorita de care va vorbeam ca isi desfasoara activitatea intr-un spital din Israel ne-a vorbit de ce lucruri incredibile fac ei acolo, de lucrurile la care renunta doar de dragul de a ajuta. Chiar ne-a povestit cum una dintre asistentele care lucreaza la acel spital si-a schimbat chiar si culoarea parului la cererea unei persoane internata acolo care suferea de o boala grava. Chiar au organizat nunta de argint a doi oameni sot si sotie, de asemenea internati acolo, nunta pe care au organizat-o in curtea spitalului. In sustinerea acestor povesti au venit imaginile imortalizate de aparatul foto, si chiar felul in care ne vorbea despre aceste persoane foarte bolnave, cu un destin tragic, multe dintre ele nemaigasindu-se astazi printre noi. Ce ma frapat foarte tare au fost zambetele persoanelor aflate in acele fotografii, erau zambetele bolnavilor care desi sufereau de o boala crunta si destul de chinuitoare aveau totusi puterea de a zambi. E poate atat de putin pentru noi insa e atat de mult pentru acele persoane care au un destin tragic. Cred ca daca va ganditi mai bine eu mereu militez ca sa zic asa, pentru zambet si chiar pentru puterea de a ne bucura de lucrurile simple. Stiu insist de foarte multe ori pe asta si poate chiar v-ati saturat sa ma tot auziti insa tot ce vreau sa va spun si de fapt tot ce vreau sa repet este:… zambiti, bucurativa, regasiti-va forta si puterea de a o face, pentru ca daca aceste persoane pot, eu cred ca puteti si voi. Haideti sa ne bucuram mai mult, ce conteaza ca nu avem masina, casa sau mai stiu eu ce bun material, avem macar viata in noi si puterea de a realiza atat de multe. Stiu ca multi ve-ti spune... ce tot insista fata asta pe zambete cand noi nu avem nici ce manca, sau nici macar nu avem unde dormi. Am sa va raspund si celor care ganditi asta, si chiar celor foarte reticenti… ei bine, la ce credeti ca va foloseste sa fiti tristi si mereu posomorati, oare nu atrageti si mai multe lucruri negative in felul asta?... ce credeti ca eu sau oricine altcineva o duce mai bine?… Va spun eu ca nu, dar macar traim, suntem vii, avem viata in noi, ceea ce multi nu au, sau nu au sansa asta… sansa de a trai, sansa de a respira, sansa de a merge, sansa de a vedea sau auzi. Asa ca eu cred inca in puterea noastra, a voastra a tuturor, inca cred ca ne putem schimba, stiu ca mizez pe oameni, stiu ca poate increderea pe care o am in oameni e destul de mare dar eu inca mai sper. Si cred ca puteti spera inca si voi.
Un alt subiect care mi s-a parut foarte interesant la acest curs a fost o prezentare facuta de un cadru medical de la Spitalul de Urgenta care ne-a vorbit despre una dintre cele mai grave probleme in momentul actual si anume consumul de droguri. Ne-a prezentat o serie de substante incluse pe lista etnobotanicelor si sincer am fost de-a dreptul uimita ce efecte devastatoare pot produce aceste droguri. Sincer poate am sa scriu cu alta ocazie un blog legat de acest subiect pentru ca sunt sigura ca reprezinta un interes pentru multi, tot ce am sa va spun acum despre aceasta problema si mai ales despre etnobotanice este ca efectul lor se instaleaza in aproximativ 2 – 3 minute si au un efect extrem de sever care dureaza aproximativ 2 sau 3 ore, ceea ce este destul de mult zic eu. Sevrajul este unul la fel de violent si sincer am fost chiar martora unui astfel de episod si chiar nu vreau sa intru in amanunte pentru ca nu vreau sa stric seara nimanui. Vreau doar sa va ganditi poate mai bine la toate ispitele pe care le gasiti in jurul vostru, si spun “ispite” pentru ca stiu ca sunt momente in viata care va fac mai vulnerabili decat credeti, sunt episoade care va pot determina sa faceti o asemenea prostie. Nu faceti decat sa va condamnati la o moarte sigura si dupa parerea mea eu vad acest lucru chiar ca o sinucidere. Nu e o solutie sa ajungi sa te distrugi, chiar nu este… si spun asta pentru ca indiferent de motivul care va produce durere, chiar daca pierdeti pe cineva drag, sau nu aveti unde locui. Acest lucru nu va ajuta cu nimic, nu va readuce inapoi persoana pe care ati pierdut-o si nici un acoperis deasupra capului nu veti gasi in acest mod. Cam atat despre acest subiect, sincer nu am avut intentia de a va intrista sau de a va tine o lectie de conduita si morala, e doar modul meu de a va impartasi lucruri pe care eu le-am vazut, si credeti-ma am vazut multe in viata asta. Chiar am patimit si eu multe insa nimic, si chiar absolut nimic nu ma determinat sa ma “pedepsesc” intr-un asemenea mod.. e greu... recunosc ca la fiecare pas ducem o lupta cu noi, si asa cum am mai spus eu candva, lupta cu noi este poate cea mai grea. Insa timpul vindeca si stiu ca ma repet la nesfarsit cu unele lucruri insa eu sunt de parere ca suntem capabili de lucruri incredibile daca vrem asta cu adevarat. Puterea de care dispunem este cred eu neexplorata inca, cred ca inca multi nu am coborat in acel locsor doar de noi stiut si sa facem “curat” :), sa incercam sa ne descoperim si sa lasam durerea sa isi faca treaba ei, caci si ea are rostul ei, doar ea ne poate ajuta sa devenim mai buni. Si gata cu morala :Dca am tinut o foarte lunga prelegere, stiu sigur ca asta ve-ti spune cu totii :D
In incheiere am sa va vorbesc de inca un aspect al acestui curs care mie sincer mi-a displacut destul de mult, e ceea ce mi-a lasat un gust amar. Unul dintre aceste aspecte este felul in care a fost privit cursul de catre unele persoane prezente. Si cand spun “persoane” e necesar sa folosesc ghilimele de rigoare :D.... ma refer aici la cele care nu au fost atente mai deloc desi s-au discutat lucruri foarte importante si chiar s-a vorbit de adevarate drame. Nu am inteles de ce oare se radea, sau mai bine zis de ce oare au mai nimerit aceste persoane la curs (cuvantul “venit” e deja prea mult :D). Sa nu mai spun ca printre participantii la curs erau multi imbracati ca si cum ar fi venit la nunta, desi sincer toata lumea statea jos. Intradevar cei care prezentau lucrarile aveau nevoie de o anumita prestanta, si nu puteau veni imbracati ca la piata :D, si credeti-ma au fost foarte decent si in acelasi timp foarte frumos si modern imbracati. Sa nu credeti ca aratau ca stabunicii nostri ci mai degraba cum acest eveniment o impunea.
Apoi a mai fost ceva care mi-a atras atentia mie personal si asta pentru ca nu inteleg de ce oare unele persoane cred ca au un rang foarte inalt?... de ce esti privit de sus?... sincer suntem reprezentantii aceleiasi meserii cu totii. Si am sa va povestesc acum ceva… dupa prezentarile de care v-am vorbit mai devreme am mai fost la un alt curs, (si daaaaaaaaaaa, intradevar au fost cred ca foarte multe pentru doar o singura zi)…. Am intrat in sala si am constatat ca nu aveam scaune. Eu fiind o glumeata din fire (ca asa sunt eu, incerc sa binedispun pe toti, atat cat pot si eu :P, am facut o remarca:.... am spus colegei mele asa: draga mea astia nu mai au scaune?, noi sigur am nimerit unde trebuie? :D. Organizatorii bineinteles ca s-au ocupat sa remedieze problema, desi la noi in tara toate functioneaza greu si chiar nu a durat foarte mult pana ne-au fost aduse scaune. Si din nou s-a intamplat ceva (ca tot vorbeam de acele persoane care au un “rang inalt”:D), desi persoanele care au adus scaunele, s-au indreptat catre noi, au pus scaunele jos ca si cum le-ar oferi, o domnisoara f draguta si cu o fusta de 3 cm, ca poate mai mult nu avea, ne tranteste o bomba:D, (ca doar chiar si ea era ultima bomba sexy prezenta in sala, ca doar era nunta:D)… ne spune: aceste scaune sunt rezervate:D, si da uimirea a atins cote maxime. Ce puteam sa le cerem noi acelora care desi licentiate nu gandesc poate nici pana la coltul strazii. Stiu ca acum sunt prea acida si sper din suflet ca acele cateva domnisoare dragute sa citeasca blogul si sa fie cu bagare de seama. Dragelor daca vreti la nunta mergeti la nunta si nu la curs ca nu inseamna acelasi lucru, asta in traducere libera:D… apoi ma mai deranjeaza ceva si cred ca si pe majoritatea celor care merg intr-un spital si sunt tratati absolut groaznic daca nu scot din buzunar o suma anume. Eu stiu, se castiga deplorabil insa cred eu ca fiecare a stiut in ce se baga atunci cand a ales sa faca meseria asta. In plus ei nu sunt vinovati ca multi sunt niste frustrati in acest domeniu si credeti-ma multi nici nu au ce sa caute. Nu asa se trateaza un om, nu asta e asteptarea lui de la tine, el are nevoie de consiliere, tratament si intelegere si ceea ce lipseste multor cadre medicale e omenia, si asta e f grav. Aceasta meserie reprezinta o vocative, e ceva ce trebuie sa vina din suflet si nu din dorinta de a face bani. Stiu suntem tratati absolut deplorabil, sistemul nostru este absolut groaznic insa cum sa mai fim respectati cu adevarat si asa cum meritam daca ne comportam in felul asta. Si e pacat pentru ca multi fac meseria asta cu mult drag, e pacat ca trebuie sa ne lovim de oameni care nu ne respecta, care nu ne inteleg si care mai presus de toate au nevoie de noi pentru ca suntem singurii prezenti in randul lor.
Cam atat cu morala si poate ca am fost foarte acida insa nu inteleg de ce nu putem fi oameni cu adevarat?.. nu e asa de greu asta, de ce nu putem fi oameni adevarati si cu suflet. Cred ca raspunsul la intrebare o sa mi-l puteti da, daca vreti sa faceti acest exercitiu cu mine. Atat am avut sa va spun si ca sa inchei intr-un ton optimist vreau sa va ganditi la voi, vreau sa incercati sa fiti recunoscatori ca traiti si ca sunteti sanatosi, macar aveti asta… de restul haideti sa ne ocupam incet, sa ne acordam timp sa crestem si sa devenim mai buni… aveti grija de voi :)
Un alt subiect care mi s-a parut foarte interesant la acest curs a fost o prezentare facuta de un cadru medical de la Spitalul de Urgenta care ne-a vorbit despre una dintre cele mai grave probleme in momentul actual si anume consumul de droguri. Ne-a prezentat o serie de substante incluse pe lista etnobotanicelor si sincer am fost de-a dreptul uimita ce efecte devastatoare pot produce aceste droguri. Sincer poate am sa scriu cu alta ocazie un blog legat de acest subiect pentru ca sunt sigura ca reprezinta un interes pentru multi, tot ce am sa va spun acum despre aceasta problema si mai ales despre etnobotanice este ca efectul lor se instaleaza in aproximativ 2 – 3 minute si au un efect extrem de sever care dureaza aproximativ 2 sau 3 ore, ceea ce este destul de mult zic eu. Sevrajul este unul la fel de violent si sincer am fost chiar martora unui astfel de episod si chiar nu vreau sa intru in amanunte pentru ca nu vreau sa stric seara nimanui. Vreau doar sa va ganditi poate mai bine la toate ispitele pe care le gasiti in jurul vostru, si spun “ispite” pentru ca stiu ca sunt momente in viata care va fac mai vulnerabili decat credeti, sunt episoade care va pot determina sa faceti o asemenea prostie. Nu faceti decat sa va condamnati la o moarte sigura si dupa parerea mea eu vad acest lucru chiar ca o sinucidere. Nu e o solutie sa ajungi sa te distrugi, chiar nu este… si spun asta pentru ca indiferent de motivul care va produce durere, chiar daca pierdeti pe cineva drag, sau nu aveti unde locui. Acest lucru nu va ajuta cu nimic, nu va readuce inapoi persoana pe care ati pierdut-o si nici un acoperis deasupra capului nu veti gasi in acest mod. Cam atat despre acest subiect, sincer nu am avut intentia de a va intrista sau de a va tine o lectie de conduita si morala, e doar modul meu de a va impartasi lucruri pe care eu le-am vazut, si credeti-ma am vazut multe in viata asta. Chiar am patimit si eu multe insa nimic, si chiar absolut nimic nu ma determinat sa ma “pedepsesc” intr-un asemenea mod.. e greu... recunosc ca la fiecare pas ducem o lupta cu noi, si asa cum am mai spus eu candva, lupta cu noi este poate cea mai grea. Insa timpul vindeca si stiu ca ma repet la nesfarsit cu unele lucruri insa eu sunt de parere ca suntem capabili de lucruri incredibile daca vrem asta cu adevarat. Puterea de care dispunem este cred eu neexplorata inca, cred ca inca multi nu am coborat in acel locsor doar de noi stiut si sa facem “curat” :), sa incercam sa ne descoperim si sa lasam durerea sa isi faca treaba ei, caci si ea are rostul ei, doar ea ne poate ajuta sa devenim mai buni. Si gata cu morala :Dca am tinut o foarte lunga prelegere, stiu sigur ca asta ve-ti spune cu totii :D
In incheiere am sa va vorbesc de inca un aspect al acestui curs care mie sincer mi-a displacut destul de mult, e ceea ce mi-a lasat un gust amar. Unul dintre aceste aspecte este felul in care a fost privit cursul de catre unele persoane prezente. Si cand spun “persoane” e necesar sa folosesc ghilimele de rigoare :D.... ma refer aici la cele care nu au fost atente mai deloc desi s-au discutat lucruri foarte importante si chiar s-a vorbit de adevarate drame. Nu am inteles de ce oare se radea, sau mai bine zis de ce oare au mai nimerit aceste persoane la curs (cuvantul “venit” e deja prea mult :D). Sa nu mai spun ca printre participantii la curs erau multi imbracati ca si cum ar fi venit la nunta, desi sincer toata lumea statea jos. Intradevar cei care prezentau lucrarile aveau nevoie de o anumita prestanta, si nu puteau veni imbracati ca la piata :D, si credeti-ma au fost foarte decent si in acelasi timp foarte frumos si modern imbracati. Sa nu credeti ca aratau ca stabunicii nostri ci mai degraba cum acest eveniment o impunea.
Apoi a mai fost ceva care mi-a atras atentia mie personal si asta pentru ca nu inteleg de ce oare unele persoane cred ca au un rang foarte inalt?... de ce esti privit de sus?... sincer suntem reprezentantii aceleiasi meserii cu totii. Si am sa va povestesc acum ceva… dupa prezentarile de care v-am vorbit mai devreme am mai fost la un alt curs, (si daaaaaaaaaaa, intradevar au fost cred ca foarte multe pentru doar o singura zi)…. Am intrat in sala si am constatat ca nu aveam scaune. Eu fiind o glumeata din fire (ca asa sunt eu, incerc sa binedispun pe toti, atat cat pot si eu :P, am facut o remarca:.... am spus colegei mele asa: draga mea astia nu mai au scaune?, noi sigur am nimerit unde trebuie? :D. Organizatorii bineinteles ca s-au ocupat sa remedieze problema, desi la noi in tara toate functioneaza greu si chiar nu a durat foarte mult pana ne-au fost aduse scaune. Si din nou s-a intamplat ceva (ca tot vorbeam de acele persoane care au un “rang inalt”:D), desi persoanele care au adus scaunele, s-au indreptat catre noi, au pus scaunele jos ca si cum le-ar oferi, o domnisoara f draguta si cu o fusta de 3 cm, ca poate mai mult nu avea, ne tranteste o bomba:D, (ca doar chiar si ea era ultima bomba sexy prezenta in sala, ca doar era nunta:D)… ne spune: aceste scaune sunt rezervate:D, si da uimirea a atins cote maxime. Ce puteam sa le cerem noi acelora care desi licentiate nu gandesc poate nici pana la coltul strazii. Stiu ca acum sunt prea acida si sper din suflet ca acele cateva domnisoare dragute sa citeasca blogul si sa fie cu bagare de seama. Dragelor daca vreti la nunta mergeti la nunta si nu la curs ca nu inseamna acelasi lucru, asta in traducere libera:D… apoi ma mai deranjeaza ceva si cred ca si pe majoritatea celor care merg intr-un spital si sunt tratati absolut groaznic daca nu scot din buzunar o suma anume. Eu stiu, se castiga deplorabil insa cred eu ca fiecare a stiut in ce se baga atunci cand a ales sa faca meseria asta. In plus ei nu sunt vinovati ca multi sunt niste frustrati in acest domeniu si credeti-ma multi nici nu au ce sa caute. Nu asa se trateaza un om, nu asta e asteptarea lui de la tine, el are nevoie de consiliere, tratament si intelegere si ceea ce lipseste multor cadre medicale e omenia, si asta e f grav. Aceasta meserie reprezinta o vocative, e ceva ce trebuie sa vina din suflet si nu din dorinta de a face bani. Stiu suntem tratati absolut deplorabil, sistemul nostru este absolut groaznic insa cum sa mai fim respectati cu adevarat si asa cum meritam daca ne comportam in felul asta. Si e pacat pentru ca multi fac meseria asta cu mult drag, e pacat ca trebuie sa ne lovim de oameni care nu ne respecta, care nu ne inteleg si care mai presus de toate au nevoie de noi pentru ca suntem singurii prezenti in randul lor.
Cam atat cu morala si poate ca am fost foarte acida insa nu inteleg de ce nu putem fi oameni cu adevarat?.. nu e asa de greu asta, de ce nu putem fi oameni adevarati si cu suflet. Cred ca raspunsul la intrebare o sa mi-l puteti da, daca vreti sa faceti acest exercitiu cu mine. Atat am avut sa va spun si ca sa inchei intr-un ton optimist vreau sa va ganditi la voi, vreau sa incercati sa fiti recunoscatori ca traiti si ca sunteti sanatosi, macar aveti asta… de restul haideti sa ne ocupam incet, sa ne acordam timp sa crestem si sa devenim mai buni… aveti grija de voi :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu