Drum pavat cu spini... calea spre regasire
Nu pot lupta cu ceea ce deja imi e destin, recunosc ca mereu am incercat sa ma impotrivesc lui insa el a avut mereu un plan in ceea ce ma priveste. Am trait poate cea mai frumoasa perioada din viata mea si am atins fericirea parca cu varful degetelor dar nu a fost sa fie pentru mine… de ce?... nu stiu sa raspund si cred ca nu voi sti niciodata. Tot ce stiu este ca in viata se pot intampla in orice clipa lucruri neprevazute, lucruri care in doar o clipa iti fura visele, sperantele, asteptarile si chiar fericirea insasi. Acesta e momentul in care iti pierzi echilibrul, puterea si chiar curajul in incercarea de a gasi raspunsuri, de a intelege…. desi sti ca nu e nimic de inteles si ca nu ai de ales, decat sa accepti tot ce ti se intampla. Un astfel de moment am trait si eu, mult timp m-am gandit ca totul e doar un cosmar si ca din moment in moment ma voi trezi, am incercat sa imi pun mii si mii intrebari si sa caut raspunsuri desi cu fiecare intrebare nu faceam decat sa ma afund si mai mult in tristetea care ma cuprinsese. O perioada am ratacit incercand sa imi recapat echilibrul, si poate nici acum nu l-am recapatat in totalitate insa sunt dispusa sa parcurg distanta care ma desparte de reusita. Recunosc ca imi e dor de EL, imi e dor de tot ce am trait, imi e dor de cat de iubita m-am simtit alaturi de el, mai iubita decat am fost vreodata insa raman cu ceva foarte special si amintirea unei perioade care a insemnat atat de mult in viata mea. Stiu, viata isi urmeaza cursul firesc si continua in ciuda neimplinirilor si a intamplarilor care sunt scrise acolo undeva sa se intample iar eu trebuie sa imi recapat puterea de lupta si zambetul atat de molipsitor pentru cei din jur
… Cineva mi-a spus odata ca singura persoana care se poate ajuta sunt chiar eu si tind sa cred ca avea dreptate pt ca forta de care ai nevoie se afla doar in interiorul tau, trebuie doar sa gasesti acel licar de speranta care iti lipseste sau pe care l-ai pierdut intr-un fel sau altul. In incheiere as vrea sa multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, care mi-au intins o mana, care mi-au spus o vorba buna, care au incercat sa ma incurajeze si sa ma zdruncine putin in momentele de ratacire si de disperare pe care le-am trait. Sunt sigura ca atunci cand veti citi va veti regasi cu totii in randurile mele de aceea va multumesc din suflet pentru tot. Mai am de adaugat decat atat: I’ll take it step by step, bit by bit, day by day without forgetting who I really am….
Comentarii
Trimiteți un comentariu