Chemarea marii


Cred ca m-am nascut din mare, sau sunt asemeni ei
Intr-o viata anterioara am fost chiar sora ei
Iar nisipul mi-a fost frate, scoicile la fel
Intr-o epoca in care purtam solemne bolti
Iar valurile marii imi deschideau inalte porti
Cu mangaierea lina a libertatii chematoare
A adulat in mine speranta la fiecare inaltare
Si da, sunt asemeni ei, soptesc un dans anume
Cand ma lovesc de pietre, stanci si ganduri prea cuminti
Asemeni ei,asemeni valurilor ei, durerea-i  roditoare
Cheamand cu valul ei solemne si marete juraminti
Si clipe si dorinti si roua invalmasatelor poteci
Iar sufletul mi-a fost adus din marea-mi dulce
Solemn, cazut, zbatandu-se a soare
Purtand in ale sale poale, nisipuri miscatoare
Caci sunt alene, asemeni mie
Distincte, diferite si poate chiar mai mult
 Caci inima imi sangereaza acum
La gandul ca de dorul marii am sa ma afund
Intr-o prapastie adanca ce are vrerea ei
Aceia de a ma naste iar din marea care-mi este soarta…
Si blestem si fericire si noroc si inchipuire
Iar eu voi lumina  a soare, a veselie, a apus
Caci tot ce reprezint e marea din ale carei ape
M-am intors….

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre adevar si experiente

VIATA ESTE FORMATA DIN ALEGERI

SENSUL VIETII