Aripi de Plumb

Ce însemna a fi femeie în zilele noastre? Ce primeaza pentru noi, cariera sau viata de familie? Ce putem face pentru a fi multumite ?Cred ca sunt unele dintre cele mai frecvente întrebari la care vrem sa ne raspundem si nu putem.Rolul nostru s-a schimbat destul de mult, fata de acum câtiva zeci de ani, femeia contemporana este extrem de diferita fata de cea antica si cred ca acest lucru ni se datoreaza noua.Noi ne-am dorit schimbarea, noi am vrut sa fim egale cu barbatii, noi am vrut sa iesim din spatele lor si sa le demonstram ca avem multa putere. Pe vremuri era foarte simplu pentru femei, erau supuse barbatilor din diverse motive: erau inferioare din punct de vedere intelectual, nu munceau deci, nu aveau bani si ascultau cu evlavie de ei, pentru ca asa erau învatate de acasa.Acum însa, majoritatea femeilor au studii, vor cariere, muncesc cot la cot cu barbatii si risipesc mai multi bani. Cred ca problema a început sa ia amploare de când am utilizat si noi pantalonii

Valurile mării sunt unice. Fiecare val este diferit ca formă, culoare, înălțime, putere, mai înspumat sau mai prietenos, mai rece, mai cald, mai de departe venit sau mai plin de viaţă, fiecare are altă voce, alte cuvinte de spus sau lasă o altfel de urmă pe nisip. Valurile mării se spune că pot fi auzite punând o scoică, un melc de mare la ureche. Credem asta de mici şi poate pentru că din această cauză suntem convinşi că ceea ce auzim este chiar vocea unor valuri care ne şoptesc dorul lor. Din valuri ne-am născut ca viaţă şi poate de aceea ne simţim chemaţi de sunetul ce îl auzim prin cochilia sidefată ce o apropiem de urechi. Poate auzim însă glasul mării prin scoici pentru că în timpul vieţii acestora valurile ce erau sus, la suprafaţă, nu uitau să se uite în sinea lor, în adâncul trupului lor şi doreau să îşi imprime identitatea, destinul până şi în cele mai mici vietăţi, bucăţi de viaţă din jurul lor. Poate scoicile, cochiliile melcilor de mare sunt sufletul valuril

Am recitit de curand o poveste care pe mine m-a impresionat, ciudat este ca scriu despre ea deabia acum… cred ca totul in viata se intampla cu un motiv chiar si momentele pe care le alegem sa impartasim lucruri care ne impresioneaza: Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el i-a scr

Cine ma cunoaste stie ca sunt o persoana energica si plina de viata. Intrebarea care mi se pune foarte des este: Tu nu ai momente in care cazi? Cum iti mentii echilibrul? Da, am momente in care cad, si accept ca am aceste momente, sunt constienta de ele si ma intreb intotdeauna de ce au venit in viata mea, ce s-a intamplat in starea mea de am atras asa ceva. Cum imi mentin echilibrul? Lucrez cu mine zi de zi, iar o zi pe saptamana mi-o dedic. Imi iau caietelul, imi fac temele, stau de vorba deschis cu mine, ma scutur, ma cert, daca e cazul… , apoi multumesc si apreciez fiecare moment care m-a dus sa aflu ceva nou despre mine, despre viata mea, despre nelinistile mele. De asemenea am grija cu cine interactionez si apreciez prietenii sinceri si adevarati. Evit sa mai am in jurul meu persoane negative, care se tot plang si care se complac cu viata lor. E alegerea lor, le-o respect dar atat. Am realizat ca de multe ori vroiam sa ajut persoane si cand nu mi se cerea ajutor

Ma gandeam azi, cumva privind in urma, cat de mult m-am schimbat. Ma schimb zi de zi pentru in fiecare zi descopar ceva despre mine. Acum cativa ani buni obisnuiam sa tin usa asta spre mine aproape tot timpul inchisa… si cand o deschideam nu imi placea ce vad. Asa credeam eu atunci si vina nu era nicioadata a mea ci cautam tot timpul raspunsuri in exterior. Cautam apreciere in exterior, cautam recunoastere, cautam iubire, cautam viata mea in afara mea. Viata era in mine, viata este in noi, iar exteriorul este ceea ce proiectam noi, imaginea pe care o emitem noi din interiorul nostru. Greu de inteles asta si mai ales greu de admis. Cum adica proiectez eu in exterior ceva ce nu imi place? Cum ceea ce mi se intampla negativ e responsabilitatea mea? Ei.. este 100% responsabilitatea noastra. Viata pe care o avem e a noastra si doar a noastra si putem sa facem in asa fel incat sa o traim cu adevarat. Un prim pas pe care trebuie sa il facem este sa fim recunoscatori,

“O legenda hindusa straveche vorbeste de o vreme cand toti oamenii erau zei, dar intrucat au abuzat de divinitatea lor, Brahma, stapanul lor suprem, le-a luat acest dar. Brahma a chemat trei oameni intelepti pentru a-l ajuta sa decida unde vrea sa ascunda divinitatea oamenilor, pentru ca acestia sa nu o mai gaseasca niciodata. “Haideti sa o ascundem pe cel mai inalt dintre munti”, a spus primul intelept. “Nu, oamenii sunt foarte indrazneti. Mai devreme sau mai tarziu, unul dintre ei va urca pe munte si o va descoperi. Mai bine, haideti sa o ascundem pe fundul oceanului”, a sugerat al doilea intelept. Si-au dat insa seama ca oamenii o vor descoperi si acolo. “Haideti sa o ingropam in adancul pamantului”, a spus cel de-al treilea intelept, dar nici aceasta varianta nu parea prea sigura. Dupa multe deliberari, ei au decis sa ascunda divinitatea chiar in inima/sufletul omului. “Nimeni nu se va gandi vreodata sa o caute acolo”, au exclamat ei. Si de atunci, aceast

 Off de cate ori nu ne-am intrebat unde ne-ar fi dus viata daca am fi stiut ce ne dorim, daca am fi avut puterea sa luam decizii la momentul potrivit, daca si iar daca. Insa cel mai important este ca viata de multe ori pare sa ne joace feste, insa nu e nimic altceva decat poate ignoranta noastra.. sau poate incapacitatea noastra de a invata din lectiile trecutului sau poate incapacitatea de a ne urma visele. De o anumita perioada incoace mi-am dat seama cat de mult conteaza sa reusesti sa te detasezi si sa te vezi pe tine din alt unghi. De cele mai multe ori trebuie sa facem un pas inapoi pentru a putea vedea viata noastra asa cum este ea cu adevarat. Cred ca ti s-a intamplat si tie sa privesti o fotografie si sa iti dai seama ca daca o privesti mai departe poti observa anumite lucruri, daca o privesti dintr-o parte vezi altele, daca te apropii vezi detalii pe care altfel le-ai fi neglijat. Ce ar fi daca am privi viata noastra ca pe o fotografie? De undeva di

 Am citit de curand o poveste : ” Un om a gasit un ou de vultur si l-a pus in cuibarul unei gaini de curte. Puiul de vultur a iesit din ou o data cu puii de gaina si a crescut impreuna cu ei. Toata viata lui, vulturul a facut ceea ce au facut si puii de curte, crezand ca este pui de curte. A scurmat pamantul dupa viermi si insecte. A cloncanit si a cotcodacit. Dadea din aripi si zbura un pic in aer. Anii au trecut si vulturul a imbatranit foarte tare. Intr-o zi el a vazut o pasare splendida deasupra lui, pe cerul fara nori. Aceasta plana intr-o gratioasa maretie printre curentii puternici, abia batand din aripile sale viguroase, aurii. Batranul vultur privi in sus cu veneratie: “Cine e acesta?”, a intrebat el. “Acesta e vulturul, regele pasarilor”, i-a spus vecinul sau. “El apartine Cerului. Noi apartinem Pamantului – noi suntem gaini”. Si astfel vulturul a trait si a murit ca o gaina, pentru ca asta a crezut ca este.” Oare cati dintre noi nu traim crezand c

A fost odata un om care stia sa transforme uratul in frumos, raul in bine, cuvintele in versuri si viorile in tablouri. V-ati astepta ca un om cu asemenea puteri sa fie cunoscut de toata lumea, insa uneori oamenii cei mai frumosi aleg sa se inchida intr-un univers mic si colorat si de acolo sa mangaie bland si magic destinele putinilor vizitatori. Universul lui era ingramadit intr-una din cele doua camere ale unui apartament mic de la parter. Parterul unui bloc obisnuit, intr-un oras obisnuit. Pe straduta obisnuita treceau masini destul de rar, iar pe sub ferestre se furisau pisici lenese si copii in cautare de comori ascunse. Sotia lui obisnuita pregatea mancare in bucataria micuta, iar el isi pieptana cu grija parul pe spate, isi aranja cravata si alegea una din palarii pentru drumul lui obisnuit de acasa pana la sifoane si inapoi. Probabil cel mai elegant din toti barbatii obisnuiti care cumpara sifoane, intampina straduta, masinile si oamenii cu un zambet usor absen

 Ma gandeam de multe ori ce inseamna sa fii fericit… Auzim in jurul nostru multe definitii ale fericirii, care mai de care mai pline de entuziasm si, logic, dincolo de ele, in sufletul fiecaruia dintre noi ramane intrebarea existentei noastre pur umane: ” Ce-o fi fericirea?” Fiind o intrebare pur umana, raspunsul e relativ…si ni-l formam in functie de ceea ce ne lipseste in prezent: un job bine platit, o casa, un copil, un examen trecut cu brio, iubirea… Insa, de cele mai multe ori, privim prea mult in viitor sau in trecut si uitam sa fim fericiti, uitam ceea ce avem in prezent…Ajungem sa nu mai stim sa ne bucuram de lucrurile marunte, care, uneori de cele mai multe ori, pot sa ne faca mai fericiti decat lucrul pe care ni-l dorim cu disperare ca sa ne putem considera fericiti! pentru ca tot timpul avem in minte ceea ce ne lipseste si nu vrem sa gasim puterea necesara de a remarca mici bucurii…privim in jur, dar nu vedem nimic…ne plangem de mila fara sa constientizam cat d

Tind sa cred ca doar copii au capacitatea de a face abstractie de interesele jalnice pe care le pun oamenii in fata unei relatii si de a lasa dragostea pura… cu cat crestem mai mult, inocenta scade, sunt atat de “invers-proportionale” .. un copil invata sa iubeasca fara sa se ghideze dupa aparente..isi iubeste mama chiar daca este grasa, slaba, frumoasa, urata; isi iubeste tatal chiar daca e pitic, cu chelie, sau inalt si bine facut…apoi incepe sa o iubeasca pe colega de banca…nu conteaza ca are ochelari, aparat dentar si parul ciufulit..o iubeste pentru ca are o voce frumoasa, canta la pian si invata bine…iar ea il iubeste pentru ca e cel mai bun la fotbal, i-a daruit un martisor si o felicitare..nu conteaza ca el e cel mai slab copil, ca invata prost la matematica si ca inca nu i-au crescut cei doi dinti din fata dupa ce i-a scos.. insa…crestem si uitam ca nu aparentele conteaza, uitam ca nu “aparatul dentar” conteaza, ci “vocea frumoasa”… uitam ca nu trebuie sa iubim a

 Cateva cuvinte pot descrie un om, o viata, un suflet! Pot defini felul tau de a fi sau pot exprima cel mai bine ce simti, ce esti tu cu adevarat!! Pentru mine cuvintele sunt simple dar cu foarte mult inteles, pot exprima tot ceea ce sunt in doar cateva cuvinte…aceste cuvinte sunt interiorul sufletului meu, sunt ceea ce am fost si voi fi mereu…sunt o parte din mine, sunt simple dar sunt Eu!……Nu voi fi niciodata prea departe de persoanele pe care le iubesc, de cei care mi-au dat incredere in mine, care mi-au fost aproape mereu , fie si numai cu gandul. Am stat sa ma gandesc la viitor, si asa am uitat sa traiesc prezentul, sa il apreciez. Mereu uitam sa traiesc, imi placea sa ma cufund in trecut unde imi cautam o alinare, si sa zbor in viitor unde cautam o speranta…dar uitam sa traiesc ceea ce aveam acum… uitam ca ranesc mult prea multe personae uitand ca ele sunt aici pentru a ma alina si pentru a-mi da speranta de care am nevoie! …. Ma amageam mereu asa , pana cand am re

Ea era o fată ca oricare alta. Puteam fi eu, puteai fi tu, poate chiar colega ta de bancă. El era un baiat ca oricare altul. S-au întâlnit şi s-au plăcut. Poate în parc, poate la şcoală sau poate în vacanţă la bunici. În scurt timp au devenit nedespărţiţi, spre bucuria (sau tristeţea) părinţilor. Degeaba îi spuneau toţi că e prea tânără să se căsătorească, degeaba îi spuneau toţi că încă nu e destul de matur pentru a intemeia o familie, cei doi începură pregatirile de nuntă, cu mult entuziasm; poate mai mult din partea ei, dar cine să observe? Ea sigur nu, caci era mult prea ocupată cu rochia de mireasă, florile pentru biserică, meniul de la restaurant, fotograful, invitaţiile … El, chiar dacă ar vrea să încetinească puţin lucrurile, nu mai poate, căci o vede pe ea atât de fericită! Cum să-i strice bucuria cu banalul “poate ar fi mai bine să mai aşteptăm un an sau doi”?! Şi lucrurile se derulează cu o viteză ameţitoare: invitaţiile au fost trimise, sala a fost plătită, fo

Intr-o noapte cu luna plina, o noapte magica, suferinta s-a hotarat sa caute iubirea. Dintr-un astru s-a prefacut intr-o femeie frumoasa, de un par brunet si ochi mari albastrii,cu o tinuta de zana, rosie. Calatorind prin univers nu a gasit idealul, himera, pe care ea si o imaginase ca fiind iubirea; atunci s-a hotarat sa coboare pe pamant acolo unde parte din ea se gaseste. A coborat printre oameni inchipuindu-si ca este unul dintre ei; a vrut sa-i cunoasca mai bine pe aceia care spun ca au cunoscut iubirea.Colindand prin lume a poposit la o casa unde, intr-o camaruta saracacioasa, lumina ardea in miez de noapte.S-a apropiat de fereastra si a vazut un tanar asezat la o masa cu un morman de hartie. A ramas fascinata de tanar, i se parea ca acel tanar ii seamana si ceva a retinut-o sa ramana.Timpul trecea si in usa camerei baiatului a aparut o femeie care i-a adus ceva de mancare apoi l-a imbiat sa ramana alaturi de ea.Tanarul a privit-o in ochi i-a spus ca el trebuie sa c

 Optam cu totii pt drumul nostru in viatza, optam cu totii sa il alegem pe cel mai usor sau pe cel mai greu. Este optiunea noastra sa fim asa cum ne dorim, sa judecam lucrurile in felul nostru, sa luam deciziile care ni se potrivesc. Pe ale carei carari ne poarta viatza nu putem sti niciodata, insa avem o optiune, aceea de a alege daca vom pasi pe cararea respectiva sau nu, daca alegem calea usoara sau pe cea mai putin usoara …. si acest lucru depinde de cum suntem construiti ca persoane, ca oameni …… Multi m-au intrebat de ce aleg sa pasesc pe drumul meu singura, de ce nu se afla acolo undeva, un sprijin, de ce??? ….. este un raspuns pe care nu il gasesc sau poate nu stiu sa il dau, tot ce stiu este ca imi doresc mult mai mult pt mine, imi doresc mult mai mult pt sufletul meu unic si special ….. nu ma intelegeti gresit, nu este o lauda la adresa sufletului meu pt ca fiecare dintre noi suntem unici si speciali, e doar un lucru real, e doar modul in care sufletul si ochii

Oare cineva mai iubeste sincer si dezinteresat, oare mai exista oameni care daruiesc din putinul lor si celorlalti, e de ajuns sa impartasesti ganduri, impresii, sentimente pentru ca cineva sa se simta bogat, nu vorbesc aici despre bogatii materiale pt ca acelea nici nu s-ar putea numi bogatii. Am intalnit in lungul meu drum oameni care mi-au impartasit gandurile si lucrurile inedite prin care au fost nevoiti sa treaca. Inedite prin ceea ce au fost nevoiti sa intampine, inedite prin modul de rezolvare. De ce spun inedite?? ……. Pt ca acesti oameni au putut sa gaseasca rezolvarea unor probleme foarte grele, dure si au putut sa iasa invingatori din ele. Poate sunt rezolvari usoare pt voi, poate pt voi nu este nimic inedit in asta... imi ve-ti spune cu siguranta ca multi avem probleme si cu toate astea cu totii stim sa le rezolvam, insa din pacate nu toti stim sa o facem ….. multi renunta, multi nici nu se mai incumeta sa le infrunte gandindu-se ca vor trece cu siguranta de l